Intr-un cutremur care risca sa duca in maruntaiele pamantului pe oricine nu-si pune limba in slujba tarii, sau cum s-o mai fi numind, este normal ca avand deasupra capului perspectiva unui scor nesatisfacator la alegeri, fiecare sa-si cantareasca optiunile si sa actioneze in consecinta. Nu mai conteaza principiile, dar asta n-ar fi nicio noutate.
Crin Antonescu se vede, asadar, in situatia de a opta intre echidistanta in folosul public si a incerca sa salveze cate ceva din PNL. Fie sta cuminte la Cotroceni si raspandeste apeluri la intelepciune, solidaritate si discernamant, asumandu-si rolul de mediator, situatie care l-ar trage pe linie moarta taman in cea mai crancena perioada pentru Romania post-Ceausescu, fie se implica.
A ales varianta a doua, pentru ca datoreaza ceva partidului. Liberalii, in frunte cu presedintele interimar, nu sunt tampiti. Realizeaza ca drumul pe care au pornit poate avea un final neasteptat si dureros pentru ei.
Faptul ca planul demiterii lui Traian Basescu n-a mers asa cum a fost gandit pe hartie si a transformat Romania in tintar mondial poate reprezenta o baza de raportare pe care niciun politician inteligent n-o poate ignora.
Si cum camasa ii este lui Crin Antonescu mai aproape decat mantaua USL, care a fost comparat cu partidul lui Hitler, nu are de ce sa ezite. Trebuie sa se extraga din aceasta combinatie cat mai iute cu putinta. Ii este de folos faptul ca premierul are alta culoare politica.
Victor Ponta, si nu el, a aparut la toate jurnalele de stiri incasand lovitura dupa lovitura de la toate familiile politice din Uniunea Europeana. De numele lui Victor Ponta, nu de al sau, va fi legat in primul rand un raport de monitorizare defavorabil Romaniei.
Asa ca a pasit pe calea delimitarii. Intai de Ion Iliescu, caruia, in discursul de la Timisoara, i-a reamintit prim
