Nu stiu cata lume se astepta la o reactie atat de vehmenta si unitara a comunitatii internationale fata de ceea ce se intampla acum in Romania. Prima luata prin surprindere este chiar USL, care se gandea ca mica noastra insula autista nu va strani prea mare interes cu pasiunile ei provinciale.
Gresita socoteala, pentru ca Romania face parte dintr-un tesut european si mondial inflamat, iar evolutiile ulitimilor ani ne-au asezat intr-o pozitie in care, vrem nu vrem, am ajuns sa contam, poate mai mult decat ne dovedim apti sa ducem.
Prima reactie la declansarea crizei, pe atunci destul de moderata, a venit chiar din partea amabasadorului SUA, Mark Gitenstein, care avertiza asupra importantei unor institutii ale statului puternice si stabile. A fost tunetul care anunta furtuna.
Reactiile Americii s-au intetit pe masura evolutiei evenimentelor, a venit un comunicat ingrijorat al Departamentului de stat si apoi un nou comunicat al ambasadorului, in termeni extrem de de duri, referitor la respectarea deciziilor CCR. Portavioanele presi americane "New York Times" si "Washington Post" scriu pe larg, in termeni destul duri despre ceea ce numesc inclusiv "represiunea" din Romania.
SUA nu sunt amorezate de noi, dar are aici un interes strategic de grad 0, scutul antiracheta, si nu isi poate permite in ruptul capului ca o tara cu un asemena cap de pod sa o ia razna. Tocmai capul acesta de pod a enervat insa teribil Moscova, daca va aduceti aminte. Si, iata ca dupa o perioada de tacere, implicarea Rusiei a iesit la suprafata ca un imens submarin obligat sa intre fatis in lupta.
Guvernul Ponta a primit asistenta unei firme de casa a Guvernului de Moscova (sau a KGB?) in materie de PR (numai?). Intre noi fie vorba, isi imagina cumva Victor Ponta ca poate trece la mai putin de doi metri distanta de un reprezentant al acestei
