E pacat ca pe 29 se joaca, direct, doar soarta lui Traian Basescu. Si abia indirect inceputul sau sfarsitul carierei de presedinte pentru Crin Antonescu.
Din punct de vedere al greselilor executate, Victor Ponta ar fi trebuit sa fie primul care sa plateasca. Gravitatea faptelor din trecut l-ar fi obligat sa se retraga singur. Nu s-a intamplat si, ca o consecinta indirecta, avem astazi un razboi general pe un camp social care are slabe sanse sa isi revina de la 1 august.
Privindu-l insa si ascultandu-l pe Traian Basescu, presedintele suspendat, inteleg tot mai clar ca sansele sale sa revina la Cotroceni tind spre zero. Daca pana acum, in fiecare campanie electorala, Traian Basescu pornea de jos si crestea constant, explodand cu putin inainte de vot, de data aceasta, dincolo de background-ul catastrofal cu care a intrat in competitie, presedintele suspendat pare bulversat si total depasit de situatie.
Nu mai are nerv, nu mai are teme, se contrazice intr-un ritm de cateva ori mai mare decat pana acum si toate declaratiile de campanie par rupte dintr-un film invechit, retrograd si anacronic.
Iar acolo unde declaratiile sale nu frizeaza ridicolul absolut - marturisirea si promisiunea contrafactuala ca ar fi salvat Titanicul - dezvaluie uriasul potential distructiv pe care il concentreaza acest om pentru o asemenea functie - vezi recunoasterea faptului ca a vorbit despre "butonul 3" pentru ca "ii trebuia si lui ceva ca sa spuna de...." Ponta, Crin si restul.
Daca obsesia ciudata pentru identificarea cu diverse personaje si situatii istorice - vezi trimiterile la "Romania, va ordon: treceti Prutul!" si comparatiile cu Leonardo di Caprio - ii tradeaza doar grija obsesiva de a nu rata intalnirea cu marea istorie, cea de-a doua marturisire umana, mult prea umana, despre joaca de-a Dumnezeu care stie tot si asculta tot
