Sâmbătă seara, ora 20:00, în Bucureşti abia se mai respira. Nu, nu era zăpuşeala de acum câteva zile, dar oricum aerul nu era respirabil, terasele erau încă goale. De când cu codurile roşii sau portocalii, în Capitală lumea preferă să iasă după zece seara în oraş.
Cea mai competitivă echipă a lui Dinamo din ultimii cinci ani
Ora 20:55, pe Naţional Arena stă să înceapă Supercupa. Campioana CFR versus câştigătoarea Cupei, Dinamo. Pe stadion, linişte. ProSport a scris în ziua meciului că se vânduseră doar vreo 6.500 de bilete. CFR-işti, dinamovişti, neutri. La fluierul de start se adunaseră, conform organizatorilor, fix 9.960 de plătitori de bilete scumpe. Şi, la ce meci am văzut, cred că nu le-a părut rău!
În ultimii ani, dinamoviştilor le-a cam lipsit echipa din teren, cei 11 băieţi care aleargă în roşu şi alb nu prea şi-au onorat blazonul. Ei, voi, adică fanii, au fost mereu acolo unde trebuie, cântând ce trebuie, exagerând când trebuie. De sâmbătă seara, nu cred că bat câmpii când spun că suporterul de Ştefan cel Mare are din nou echipă. Aşa cum e ea. Cu necunoscuţii Boubacar sau Nica, cu veteranii Cătălin Munteanu ori Marius Niculae, cu exoticul Issa Ba şi cu tonicul Ţucudean, cu rezultatele proaste din amicale, Dinamo a început să conteze din nou pe teren. Dario Bonetti a fost singura constantă a ultimelor luni între suporteri şi echipă, iar rezultatele s-au văzut. Nu intru în desfăşurarea meciului, dar e clar că am văzut poate cea mai competitivă echipă a roş-albilor din ultimii cinci-şase ani!
"Cu inima putem câştiga orice meci", a declarat la final Bonetti. Şi are dreptate. Ştiam şi noi asta, însă nu credeam că o vom vedea vreodată în fotbalul nostru întâmplându-se. După "minunea de la Liberec", am văzut şi "transformarea din Supercupă". Nu, acest text nu e o odă lui Dinamo. E o plecăciune în faţa lucrului bine făcut, plăcut ochiul
