Socialdemocraţii şi conservatorii germani au probleme cu membrii controversaţi ai familiei lor politice. În cazul României, socialiştii dovedesc o uimitoare reţinere. La fel cum o făceau conservatorii în cazul Ungariei.

Cancelarul german demonstrează un interes deosebit pentru România. Vorbeşte la telefon cu preşedintele suspendat, apoi îl convoacă pe ambasadorul României la Berlin şi îi transmite că Germania vede ameninţată separarea puterilor în statul român. Şi faptul că această întâlnire este comunicată public este o raritate. Se pare că Angela Merkel are un interes vădit în a face cât mai cunoscută poziţia intransigentă faţă de România.

Victor Ponta ne arată cum n-ar trebui să se comporte un democrat cuminte. Dar prietenii săi de partid sunt surprinzător de reţinuţi. Unele critici au apărut din partea socialdemocraţilor germani, dar mult prea cuminţi. Vedem că România nu este un subiect plăcut pentru stânga germană. Dar ezitarea socialiştilor germani nu este specifică partidului lor. Şi conservatorii se manifestau la fel atunci când prietenul Viktor Orban derapa în Ungaria. Despre Silvio Berlusconi aţi auzit ceva? Nimic! La fel şi în cazul discursurilor naţionaliste ale fraţilor Kaczynski în Polonia.

Poate putem argumenta că reţinerea în a da peste degete propriilor colegi de partid european înseamnă o mai mare integrare a Europei. Şi poate că percepţia selectivă a realităţii va avea ca efect secundar reducerea deficitelor de identitate pentru cetăţenii Europei. De asta Uniunea are oricum nevoie.

Premierul român face echilibristică între Bruxelles şi propria majoritate (La Croix)

Şeful Guvernului de la Bucureşti nu va uita prea repede ultima sa excursie la Bruxelles. În timp ce el dă asigurări că România respectă statul de drept, majoritatea sa parlamentară face orice să-l demită pe preşedinte.

Există multe semne