Perioada 2000-2004a fost caracterizată printr-un control extrem de dur asupra mass-media, impus de fostul premier PSD Adrian Năstase, iar RL s-a numărat printre puţinele instituţii media care s-au luptat cu partidul-stat care devenise PSD.
La începutul lui 2004, România se găsea într-o postură deloc fericită. Era tratată ca o ţară de mâna a doua, chiar şi de statele din Europa de Est, care urmau să adere la Uniunea Europeană la 1 mai 2004. Data aderării României nu era deloc sigură, deoarece Uniunea Europeană, prin vocea şefului Delegaţiei Comisiei Europene la Bucureşti, Jonathan Scheele, critica vehement sistemul politic corupt.
Tupeul politicienilor aflaţi la Putere era binecunoscut şi probat la referendumul din anul 2003. Atunci, la referendumul pentru modificarea Constituţiei, Adrian Năstase şi Octav Cozmâncă au decis să prelungească la două zile durata votării, în contextul în care alegătorii, scârbiţi, au boicotat procesul de vot. România avea mari probleme la capitolul Justiţie şi Afaceri Interne, unde negocierile de aderare la Uniunea Europeană nu progresau deloc, ca urmare a faptului că activitatea celor doi miniştri implicaţi în acest domeniu, Rodica Stănoiu şi Ioan Rus, nu era considerată suficient de satisfăcătoare de către oficialii europeni. Coaliţia formată din PSD şi din UDMR controla autoritar Parlamentul, iar deputaţii şi senatorii PRM, care profitaseră de valul de naţionalism din anul 2004, colaborau adesea cu partidul-stat.
Alianţa Opoziţiei
Cele două mici partide de Opoziţie, PD şi PNL, au decis, în 2003, să-şi unească forţele pentru a lupta cu PSD. Însă alianţa dintre democraţi şi naţional-liberali era sabotată de numeroşi lideri locali.
Unii dintre baronii PNL, de exemplu, aveau afaceri grase cu baronii PSD. Astfel că, la alegerile locale, PD şi PNL au format liste comune de candidaţi doar în Bucureşti şi în
