E 30 iulie si, dincolo de isteria ultimei luni, tot in Uniunea Europeana suntem. Nu, nu am pierdut notiunea timpului, vreau doar sa atrag atentia ca, dincolo de drama politica a urmatoarelor doua saptamani, exista viata dupa 29 iulie, atat in Romania, cat si in restul Uniunii Europene. Totodata, mai exista si o imagine a Romaniei de reparat, nu doar de dragul imaginii ci si pentru influenta noastra reala in Club. Indiferent de rezultatul referendumului, Romania are multe de recuperat, la ambele capitole. Diferenta ar fi, in opinia mea, aceea ca: 1. daca Traian Basescu ramane, ceilalti europeni vor avea parte de o imagine palpitanta de “local kombat” pana in 2014 (imagine mai putin palpitanda si mai degraba cardiaca pentru romani); 2. daca Traian Basescu nu ramane, partenerii europeni vor vedea o lupta politica taioasa in toamna (pentru alegerile parlamentare si prezidentiale) si o eventuala calmare dupa (in caz de coincidenta intre noul Presedinte si majoritatea guvernamentala – altfel, blocajul continua).

Fara a anticipa detaliat rezultatele anului politic aztec, va propun sa facem putina lumina in ceea ce priveste relatia strategica intre Bucuresti si Bruxelles, sperand astfel clarificarea unor pozitionari europene din luna iulie. Va propun sa facem acest lucru in 15 puncte:

1. Bruxelles / Uniunea Europeana – “ne spune UE / Bruxellesul” nu prea exista de fapt. Din UE facem parte si noi, apropo. Poate spune ceva o anume institutie a Uniunii Europene, precum Comisia Europeana, Parlamentul sau Consiliul, prin reprezentantii sai. Iar Bruxelles e doar un oras, dincolo de metafora generala; nu vine Manneken Pis, baietelul orasului, sa apostrofeze pe nimeni;2. calitatea de membru – nu se pierde cu una cu doua (odata intrat) si nu se va ajunge la asa ceva. Una e sa fii insa membru deplin si alta sa mai ai restante. Si asa ajungem la…3. disuasiune – sau, mai