Nemţii poartă pe umeri blestemul greu al Holocaustului. Însă nu au fost singurii care şi-au murdărit mâinile cu sângele nevinovat al evreilor şi minorităţilor etnice.

Şi în România, zeci de mii de evrei şi-au găsit sfârşitul în gropile comune, găsind moartea ca pe o eliberare de sub mâna de fier a atacatorilor lor. Astfel, pe paginile istoriei noastre stă scris sângerosul eveniment de la Iaşi, în care au murit peste 13.000 de evrei sub comanda dură a unui conducător nemilos.

Pogromul de la Iaşi din 27 iunie 1941 şi până pe 29 iunie 1941 a fost unul din cele mai violente pogromuri din istoria evreilor din România, iniţiat de generalul Ion Antonescu.

Încă înainte de 22 iunie 1941, în cadrul planurilor regimului Antonescu de purificare etnică, sub numele de cod Antisemitismul activ și „Curățirea terenului” au fost luate în România o serie de măsuri cu caracter antisemit. În ședinţa din 8 iulie 1941 a cabinetului antonescian, viceprim-ministrul și ministrul de externe Mihai Antonescu s-a adresat miniștrilor: „Așa că vă rog să fiți implacabili, omenia siropoasă, vaporoasă, filozofică nu are ce căuta aici... Cu riscul de a nu fi înțeles de unii tradiţionalişti care mai pot fi printre dv., eu sunt pentru migrarea forţată a întregului element evreu din Basarabia și Bucovina, care trebue zvârlit peste graniţă... Veţi fi fără milă cu ei. Nu știu peste câte veacuri neamul românesc se va mai întâlni cu libertatea de acțiune totală, cu posibilitatea de purificare etnică și revizuire națională... Dacă este nevoie, să trageţi cu mitraliera. Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari... Îmi iau răspunderea în mod formal şi spun că nu există lege... Deci, fără forme, cu libertate completă”.

Jandarmeria a primit ordinul de curățire a terenului cu trei-patru zile înainte de 21 iunie 1941, în trei locuri