Lunile următoare vor fi marcate tot de confuzia privind soarta euro. În tot acest timp, economia globală nu va avea decât de suferit.

Rezultatele întâlnirii liderilor europeni din Bruxelles, de la finalul lui iunie, au fost mai promițătoare decât ne-am fi așteptat. Printre soluțiile acceptate în vederea gestionării interminabilei crize a datoriilor, se numără și recapitalizarea directă a băncilor cu probleme - cu alte cuvinte, fără intermedierea inutilă a guvernelor din statele de care aparțin. În plus, s-a căzut de acord asupra utilizării fondurilor de salvare pentru achiziția de bonduri guvernamentale emise de țările aflate la ananghie, fără a le impune acestora condiții la fel de dure ca în trecut.

În replică, moneda unică s-a apreciat rapid, piețele financiare s-au învigorat și ele, iar prețul petrolului a crescut brusc. Dobânzile obligațiunilor guvernamentale spaniole și italiene au scăzut; la fel s-a întâmplat și cu bondurile emise de Irlanda, care a primit astfel o gură de aer consistentă, prin ușurarea costurilor necesare orânduirii sistemului bancar. Ba mai mult, guvernul de la Dublin a decis să se împrumute printr-o emisiune de obligațiuni de stat pe termen scurt programată pentru 5 iulie, prima asemenea acțiune din 2010 încoace.

Și totuși, în urma summitului din iunie au rămas multe probleme nerezolvate. Teoretic, noul acord este menit să rupă zalele care legau, până acum, guvernele slăbite ale zonei euro de băncile și mai slăbite din regiune. Or, practic, acest deziderat nu poate fi posibil până când Banca Centrală Europeană nu va primi drepturi totale de supraveghere a sistemelor bancare din zona euro - ceea ce va lua cu siguranță mai mult de șase luni, cât s-a prefigurat în timpul consiliului. Până atunci, acest acord încheiat în orele nopții s-ar putea împiedica de câteva obstacole legale, cum ar fi modificarea obiectiv