Cu Emilian, destinul a fost neîndurător. Băiatul a fost condamnat să treacă prin cele mai cumplite suferinţe din cauza bolilor care-i macină sănătatea, încă de la venirea pe lume, în iunie 2004. Acesta s-a născut cu sindrom Down, cu un retard psiho-motor şi cu probleme congenitale la inimă.
La trei ani de la naştere, în 2007, Emilian a fost operat pe cord deschis, dar problemele lui nu s-au încheiat aici. În 2010, băiatul a fost supus unei alte intervenţii chirurgicale, de această dată hernie epigastrică. În această luptă cu viaţa şi gravele probleme de sănătate, micuţul Emilian a avut alături cel mai bun aliat, mama. Eugenia a fost singura care i-a purtat de grijă şi a luat decizii, uneori pe muchie de cuţit, pentru micuțul chinuit de boli. Durerea copilului a fost şi durerea ei. A bătut la uşa multor medici, a trecut prin multe spitale în speranţa că lui Emilian îi va fi mai bine.
„Copilul meu are opt ani, are sindromul Down, are gradul grav de handicap, este operat pe cord deschis în anul 2007, iar în 2010 a suportat altă operaţie, de hernie epigastrică făcută în urma operaţiei la inimă. Anul acesta ne confruntăm cu altă problemă: din cauza hiperlaxităţii ligamentare a făcut o luxaţie de şold drept în luna februarie. S-a încercat în Craiova o reducere ortopedică sub anestezie totală, copilul a stat şi în gips aproximativ patru săptămâni, dar fără succes. După câteva zile, şoldul s-a luxat din nou, provocându-i copilului altă traumă psihică. În prezent, suntem cu luxaţia la fel, deoarece în Craiova nu sunt condiţii pentru operație. Copilul are retard psihomotor, nu vorbește, are imunitatea foarte scăzută. Am luat din spitalele din Craiova, de-a lungul anilor, toţi microbii spitalicești, inclusiv chlebsiella, piocianic, viaţa lui fiind de multe ori în pericol. În ianuarie a făcut scarlatină. Se îmbolnăveşte foarte repede, nu vorbeşte, nu mestecă. Acum