Campania presedintelui suspendat a avut ca geneza iesirea romanilor in strada iarna trecuta. Peisaj hibernal insufletit de o ura populara cvasigenerala. A trecut putin mai mult de o jumatate de an, timp in care lucrurile s-au precipitat.
Inexpugnabilul distrugator oranj, ce parea sa navigheze impunator in apele baltite ale unui norod resemnat, a fost cenzurat de la Putere. De o (e)motiune politica opozitionista alimentata din nametii de nemultumire de care aminteam. Si a esuat lamentabil. Cu capitan cu tot.
Acum, Traian Basescu isi comanda solitar pluta supravietuirii politice in cautarea portului pierdut. Cum nu prea mai are cui sa ordone, se orienteaza dupa propriile instrumente de bord, acelea native. Cele ce l-au ajutat de nenumarate ori sa fie la prova tarii. De vreo 20 de ani prezent la Transporturi, Primarie, Parlament, Presedintie.
Domnul Basescu are o personalitate complexa. Stie sa iasa din stramtori, apeland la tipuri si tertipuri dintre cele mai variate. Il ajuta foarte mult informatiile culese. De la presa, chiar daca ii repugna atitudinile gazetarilor neobedienti. De la serviciile de informatii dedicate prin functie si solda. In fine, de la consilieri. Bine cantariti si valabili pana la un punct luat ca variabila in estimarile sale.
Actualmente si-a reluat tricoul de jucator in campania de recalificare. A mai facut-o acum cinci ani. Nu pare sa sufere de aceasta postura. Sau, disimuleaza destul de acceptabil. Apare la tribune ad-hoc imprejurul carora au fost mobilizati sustinatorii.
Nu se mai incrunta si nu ridica a amenintare degetul aratator. Nu mai soarbe direct din sticla de pe scena, ci ia patern in brate un copil dupa ce le-a strigat parintilor acestuia, "aduceti-l incoace!". Acum, de nevoie, Traian Basescu recupereaza intalnirile trimestriale cu poporul. Acelea promise si neonorate.
