Românii îl au pe Popescu, danezii pe Jensen, ruşii pe Ivanov, iar spaniolii pe Garcia. Acestea sunt cele mai des întâlnite nume în ţările menţionate mai sus. În Olanda, cel mai comun nume este De Jong, însă o mare parte (circa 25%) din populaţia batavă are în faţa numelui particula "van". Tradusă în româneşte, această particulă înseamnă "din" sau "de la", însă în cazul numelor proprii olandeze este un prefix, situat între prenume şi nume, şi se referă, la un oraş, un loc sau o breaslă.
De exemplu, numele fundaşului Gregory van der Wiel se traduce în româneşte drept "al rotarului" sau pur şi simplu "Rotaru". Însă nu numai jucătorul lui Ajax este exponentul unui nume precedat de "van". Viitoarea adversară a României în preliminariile CM 2014 a avut în lot jucători precum Marco van Basten, Ruud van Nisterlooy, Edwin van der Sar sau, mai recent, Robin van Persie. Se naşte astfel o întrebare: când a avut naţionala Olandei o echipă lipsită de vreun "van jucător?
Primii "vani" au apărut în al patrulea meci
Primul meci al naţionalei Olandei din istorie a avut loc în aprilie 1905, împotriva Belgiei. Atunci, niciun jucător nu a avut particula "van" în nume. Nici în următoarele două partide, ambele contra Belgiei, batavii nu au trimis în teren niciun "van".
Situaţia s-a schimbat însă în cel de-al patrulea meci al olandezilor, disputat în mai 1906, pierdut tot împotriva...Belgiei (scor 2-3), când portarul Ferry van der Vinne şi fundaşul Toine van Renthergem au debutat în naţională şi au inaugurat, oficial, "van" tradiţia în naţionala "Portocalei mecanice".
Însă pentru a găsi ultimul meci în care niciun "van" nu a evoluat în naţionala Olandei trebuie să ne apropiem de zilele noastre. La Euro 2000, în victoria împotriva Franţei în faza grupelor (3-2), olandezii nu a avut niciun "van" titular. Însă în minutul 89, selecţionerul Frank Rijkaard l-a
