Schiţe şi nuvele aproape... futuriste nu e doar încă una dintre zecile şi zecile de ediţii Urmuz care au văzut lumina tiparului până în prezent (mai multe, poate, decât numărul paginilor urmuziene care s-au păstrat), ci de prima ediţie critică a bizarului autor transformat în mit avangardist autohton.

Meritorie, dar (până în prezent) puţin co­mentată e recenta iniţiativă a Editurii Tra­cus Arte de a scoate pe piaţă o nouă co­lecţie – „Biblioteca avangardei“ –, co­or­do­nată de principalul nos­tru specialist în materie, pro­fesorul Ion Pop. Cu atât mai mult cu cât ea nu s-a limitat, până acum, la re­e­ditări aşa-zicând muzeale, ci a propus câteva veritabile noutăţi în materie. Este cazul ineditului Epistolar avangardist (scrisori pri­mite de Geo Bogza de la prieteni avangardişti pre­cum Stephan Roll, Saşa Pană, Mary-Ange Pană, Ilarie Voronca, Colomba Voronca, grupul „Alge“), îngrijit de Mădălina Las­cu, ce „recidivează“ după dosarul epis­to­lar M. Blecher mai puţin cunoscut (2000, unde tânărul Bogza era „andrisantul“ pri­vilegiat al lui M. Blecher). E vorba, de asemenea, de nu mai puţin ineditul volum de Prezentări al lui Saşa Pană, cuprinzând recenzii şi „prezentări“ literare interbelice ale acestuia despre diverşi comilitoni. Şi, nu în ultimul rând, de noua ediţie a textelor lui Urmuz, asupra căreia mă voi opri în cele ce urmează.

Nu e doar încă una dintre zecile şi zecile de ediţii Urmuz care au văzut lumina tiparului până în prezent (mai multe, poate, decât numărul paginilor ur­mu­ziene care s-au păstrat), ci de prima ediţie critică a bizarului autor transformat în mit avangardist autohton. Ea i se da­to­rează, într-o măsură esenţială, tra­du­că­torului şi anticarului vienez Domenico Jacono care, aflat în cadrul unui program bursier al ICR pentru traducători străini de literatură română, a descoperit la Bi­blioteca Academiei Române, pe urmele uno