Pe multă lume a mirat faptul că politicieni precum Filat şi, mai ales Lupu şi Diacov, vorbeau în limbajul liderului liberal: „crime împotriva umanităţii", „suferinţele neamului nostru", „avem o obligaţie morală faţă de cei supuşi represiunilor"...
La 12 iulie 2012, în Parlamentul Republicii Moldova a fost o zi istorică - au fost condamnate crimele regimului totalitar comunist. Meritul îi aparţine în primul rând lui Mihai Ghimpu, preşedintele PL. El nu a reuşit să obţină acest lucru în timpul scurtului său mandat de preşedinte interimar. În 2010, gestul risca să fie interpretat drept o răzbunare cu un concurent electoral şi exista pericolul ca urmaşii lui Lenin şi Stalin să folosească ocazia pentru a-şi mobiliza mai lesne electoratul.
Acum, în luna de graţie iulie, anul 2012, criza politică s-a potolit şi condamnarea comunismului nu e percepută ca o răzbunare, a confirmat-o una dintre portavocile comuniştilor la talk-show-urile politice, Leonid Tabără. Între timp a fost ales un preşedinte la locul lui (în sens că nu încurcă jocul liderilor de partide la guvernare), PCRM e lovit puternic din interior, prin plecarea mai multor „disidenţe", ultima fiind cea a lui Mişin, unul dintre liderii fondatori ai partidului. Momentul a fost ales reuşit, întrucât Voronin s-a lipsit, în urma unor încălcări flagrante ale Codului Audiovisualului, de televiziunea de partid şi nu va putea să profereze ore în şir anateme la adresa AIE 2. Părerea sa însă e cunoscută de tot publicul dornic de a se informa, întrucât toate posturile radio şi tv au transmis pe larg în buletinele lor de ştiri opinia comuniştilor în această privinţă.
Pe multă lume a mirat faptul că politicieni precum Filat şi, mai ales Lupu şi Diacov, vorbeau în limbajul liderului liberal: „crime împotriva umanităţii", „suferinţele neamului nostru", „avem o obligaţie morală faţă de cei supuşi represiunilor" etc.
