În chestiunea plagiatului, totu-i simplu şi indubitabil: cine greşeşte, plăteşte. Încercările de a o da cotită mai degrabă afundă toată tărăşenia în penibil şi-n derizoriu: pot nădăjdui să explice, dar n-au cum să justifice. Numai că, trăitori fiind în România, avem parte, şi-n tratarea cazurilor de plagiat, de flagranta recurgere la dublul standard: delictul există şi-i purtător de consecinţe doar în cazul în care convine părţii (politic) adverse.
La o recentă emisiune tv, graţioasa Andreea Pora a condamnat încă o dată, cât se poate de vehement, plagiatul lui Ponta. Spun ”încă o dată”, fiindcă polemista este autoare a unei serii de articole pe această temă: ”Să-ţi fie ruşine, Victor Ponta!”, ”Plagiatul şi sinuciderea, un film prost în regia USL” ş.a. Nu intrăm în fondul chestiunii – este treaba lui Ponta să lămurească, dacă poate, ceea ce-i de lămurit – dar trebuie să punem biblica întrebare ”cine aruncă piatra?”, fiindcă taman Pora fusese dată afară din redacţia Hotnews pentru… repetate plagieri! O dată copiind (şi semnând!) până şi erorile din textul Adrianei Duţulescu publicat în ”Evenimentul zilei”! În pofida evidenţei şi a consecinţelor, reprezentantul Hotnews, Cristian Pantazi, afirmă senin că ”Plagiatul a fost un regretabil incident minor. Nu-i acordăm mare atenţie. I se poate întâmpla oricui”, iar ”Ce s-a întâmplat a fost o problemă minoră faţă de plusurile pe care, totuşi, Andreea Pora ni le-a adus”.
Poftim de vezi! Dacă aduci ”plusuri”, plagiatul nu mai contează! Acelaşi delict este când crimă, când mizilic! Sau, şi mai adesea, este şi… nu-i – cazul Mircea Cărtărescu. Scriitor important şi de real interes, pe care Institutul Cultural Român l-a tradus şi publicat în 18 limbi, străduindu-se cu îndreptăţire (nu-i nici o ironie, chiar cred că trebuie s-o facă) să-l ”împingă” către Premiul Nobel, şi-a făcut intrarea în literatura română plagiind.
