Natura a dotat unele plante si vietuitoare cu substante toxice, menite sa le apere de dusmani sau sa anihileze victimele pe care urmeaza sa le devoreze.

Inca din antichitate, insa, medicii au cautat sa inteleaga mai multe despre aceste otravuri si, nu o data, au gasit ca in orice rau se ascunde si o parte buna. Otravurile fac rau sau fac bine, in functie de cum le dozezi si cui le administrezi, conform Infoniac.

Astazi, nu putine din substantele toxice aflate in natura fac obiectul cercetarilor stiintifice sau chiar sunt prescrise, in doze bine stabilite, pentru tratarea unor boli in fata carora medicatia clasica pare neputincioasa.

Veninul de albine

Albina inteapa o singura data. Dupa intepatura, ea nu reuseste sa smulga acul din pielea victimei sale si, in cateva ore, moare. Albina este un soldat invingator, dar sinucigas.

Asupra victimei, veninul de albine nu poate produce un efect letal, dar provoaca adesea reactii dureroase si alergice, uneori grave. Cel intepat trebuie sa smulga rapid acul, intrucat acesta continua sa livreze venin inca multa vreme dupa ce l-a inoculat albina.

Administrtat in cantitati controlate, veninul de albine are, insa, efecte benefice asupra articulatiilor, ca antiinflamator, este bactericid, antifungic si produce efecte antibiotice. De circa zece ani este folosit cu succes in SUA pentru tratarea sclerozei in placi - o boala legat de care medicina are inca multe semne de intrebare. Anual sunt tratati cu succes circa 40.000 - 60.000 pacienti.

De altfel, succesul apiterapiei este prea bine cunoscut. Specialisitii nu exclud efectul anticancerigen al veninului de albine.

Veninul de sarpe

Veninul de sarpe este incomparabil mai agresiv decat cel de albine, adesea letal si uneori chiar cu efect fulgerator. Muscatura de sarpe poate provoca: