Care este legătura dintre globalizarea agriculturii şi efectele sale pe teren? Schimbările din ultimii 20 de ani din ruralul românesc au dus la noi forme de cooperare, de adaptare, neaşteptate, un fel de capitalism primitiv rural. Este el suficient de bine cunoscut şi analizat, pentru a-i veni în ajutor?
Acţiunea se petrece în Bărăgan, undeva între Brăila şi Buzău. Suntem în iulie, spre ora prânzului, 38 de grade la umbră, grade oficiale de la ANM, dar senzaţia de căldură este mult mai intensă. Locul, în sine, are ceva dezolant, improvizat, aşa cum au fost dintotdeauna aşezările din această parte de lume, bătută de sciţi şi de vânt. Este vorba de sediul unei mici asociaţii familiale agricole. Câteva tractoare, pluguri, semănătoare, pulverizatoare, prese de balotat etc. Doi câini decoloraţi de soare şi plini de praf latră tot timpul, legaţi de lanţuri prea scurte pentru o adevărată liberate de mişcare. Beneficiază însă de apă proaspătă, servită prompt în tigăi ruginite. Mai observ o fierărie-atelier mecanic, reparaţiile curente se efectuează pe loc şi oricum mecanicii „de firmă“ costă prea mult pentru a fi chemaţi aici. Interiorul atelierului este dominat de silueta masivă şi oţelul plin de ulei al unui strung marca Iosif Ranghetz, din anii ‘60, salvat de la topire din patrimoniul unui fost semeteu (de la SMT – Staţiune de Maşini şi Tractoare). Tot din anii ‘60, mai exact din 1961, datează şi un mic tractor marca Deutz. Pe capota acestuia încă mai luceşte stins arama literelor din sigla originală; litere nituite, în stil Bauhaus, ce te duc cu gândul la faptul că te găseşti în faţa unui exponat de muzeu al tehnicii scos din nou la aer. Un mini-siloz de cereale este acoperit de un banner cu imaginea unei berline germane, roşie, nervoasă, dezirabilă la infinit. Materialul acestuia, rezistent la vânt şi la ploaie, se potriveşte de minune
