Performanța Guvernului Ponta este incontestabilă. I s-au dedicat în exclusivitate pagini întregi în The Economist (Putsch-up job)și un editorial de zile mari în Washington Post (Repression in Romania).Se reproșează o scurtcircuitare a democrației. Între timp, autoritățile se apără invocând argumentul necesității. De fapt se acuză, pentru că, în lumea democrațiilor consolidate, „necesitatea este pledoaria fiecărei încălcări a libertății umane. Este argumentul tiranilor; este crezul sclavilor“. (William Pitt cel Tânăr, premier britanic din sec. XIX)

De câteva săptămâni, România se află în plin război politic. Bătălia se desfășoară pe viață și pe moarte. Combatanții func­țio­nează în logica unui joc de sumă nulă. Avan­­tajele uneia dintre părți reprezintă în mod au­tomat pierderile celeilalte. La o privire mai atentă, chiar putem să distingem conturul unui conflict asi­metric în care legea devine o armă politică. Este ceea ce literatura de specialitate numește lawfare – strategia de a abuza de lege sau de o „legalitate aparentă“ pentru a obține un avantaj tactic. „Guvernul român a folosit o multitudine de mijloace legale pentru a ajunge la o stare de lucruri ne­cons­ti­tu­țională. În sine, mijloacele folosite sunt ins­trumente juridice, dar efectul este sub­minarea statului de drept. Cons­tit­uțio­na­lismul presupune un angajament față de un set de valori. Legea în sine nu are for­ța morală decât dacă este atașată unei gu­vernări constituționale. România poa­te avea legi represive urmate cu strictețe și ar fi un stat al legii în sens pur formal. Dar a avea legi care sunt aplicate nu în­seamnă neapărat și că ai un stat de drept legitim. Asta implică un an­ga­ja­ment față de valorile consacrate în ar­ti­colul 2 al Tratatului UE“, ne-a spus Kim Lane Scheppele, profesor la Universitatea Princeton.

Blitzkrieg anti-Constituție

Momentul decisiv în