Chestionat asupra stării de tensiune pe care a provocat-o în România într-un interviu la Realitatea TV, Traian Băsescu a încercat să arunce răspunderea în istorie.

text preluat de pe stelian-tanase.ro

“Fractura a început la 13-15 iunie şi s-a accentuat odată cu declaraţia de condamnare a regimului comunist”, a reluat el discursul care i-a adus victoria la precedentele încercări electorale. Atent, moderatorul i-a atras atenţia că “fractura” s-a accentuat şi mai tare atunci cînd l-a ameninţat pe Raed Arafat în direct, la telefon, că va fi dat afară cu “Ghici, ghicitoarea mea, cine o să plece?”. “A fost o mare greşeală”, a admis preşedintele suspendat, explicînd că graba şi viteza cu care a promovat “reforme” nu au fost acceptate de societate. Iar explicaţia la zi l-a împiedicat pe Traian Băsescu să-şi ducă gîndul pînă la capăt cu “fractura” care a început de la 13-15 iunie ’90.

Altă dată însă a putut folosi din plin marota cu Ion Iliescu care aduce minerii şi cu “sîngele vărsat” la Revoluţie. Bine sfătuit sau din instinct politic, Traian Băsescu a vrut mereu să se plaseze în istorie. El nu este un lider oarecare. El este liderul care a adus România în Europa, care o scapă de hoţi şi de comunişti, cel care învinge forţele răului, reprezentate în ultimii ani, e drept, mai puţin de cominternişti şi mai mult de “moguli”.

La alegerile locale din 2008, afişele şi benerele PDL, inclusiv cele care circulau pe internet, puneau semnul egal între candidatul la Bucureşti, Sorin Oprescu şi comunistul Ion Iliescu. “Votezi Oprescu, votezi Iliescu”, era mesajul. Într-un oraş încă traumatizat de amintirea mineriadelor şi de “mulţumirile” adresate hoardelor de bătăuşi şi securişti, partidul lui Traian Băsescu declara că un vot anti-PDL echivalează cu un vot pentru sălbăticie, pentru izolarea României, neo-comunism. Si acum Traian Băsescu încearcă să ne convingă