În idiş există acest minunat termen plin de miez care se potriveşte mănuşă situaţiei din România. Sursa: EVZ
El desemnează o combinaţie de tupeu, aroganţă şi comportament dincolo de orice limite imaginabile, care provoacă indignare mută în privitori. E ca atunci când unul îşi omoară părinţii şi apoi se plânge pe la colţuri să aibă lumea milă de un biet orfan. Rămas fără cuvinte, privitorul nu mai poate decât să exclame: chutzpah!
Ce să vă spun? El Pais scrie că a zis, el spune că n-a zis, după care ăia vin cu înregistrarea? Se duce la Bruxelles unde declară că a înţeles, va fi referendum cu prag, după care vine acasă şi spune – care prag, moşule, maţi auzit pe mine cu aşa ceva? Că trei ONG-işti români au în buzunarele lor redacţiile The Economist, Wall Street Journal şi Frankfurter Allgemeine Zeitung, pe care le pun să scrie ce vor ei? Că Andrei Marga conchide senin că "prestigiul şi recunoaşterea României au dat înapoi între 2009 şi 2012"? Sau apreciază, cochetând cu autismul, că "raportul pe care îl va primi România nu este legat de ceea ce se întâmplă în România"?
În weekend, la Timişoara, unde preşedintele interimar a călcat puţin pe Constituţie participând la activităţi partinice, USL a ales sloganul de campanie "vreau o ţară ca afară". Acum, când toată Europa fierbe, iar Barroso şi Merkel mai au un pic şi le trag o directă în freză, ei vor o ţară ca afară, frăţioare. Ca afară, imediat după graniţă, poate, în Ungaria, având în vedere că dl. Antonescu a lăudat îndelung şi cu pasiune cocoşismele anti-UE ale lui Viktor Orban, un fel de bate şaua ca să priceapă iapa Ponta. Sunt doar câteva săptămâni de când diverse persoane îndrăgostite iremediabil de politicieni care le dau ţeapă ne explicau că doar propaganda băsistă poate alătura cele două regimuri în faţa Europei.
Abia întors din turneul umilinţei cu servieta plină de teme pentru acasă, Po