Ponta şi Antonescu s-au îndurat să facă doi paşi înapoi. Primul pas, cu referendumul – cînd au acceptat varianta cu 50% plus unu din totalul alegătorilor. Al doilea, cu atribuţiile Curţii Constituţionale – renunţînd la Ordonanţa care restrîngea aceste atribuţii.

Să nu ne precipităm însă pînă nu vedem şi votul Parlamentului. Fiindcă în privinţa pragului de la referendum şi Antonescu şi Ponta au făcut consideraţii, „ca simpli cetăţeni”, din care reiese că îşi calcă pe inimă ca să respecte hotărîrea Curţii. Şi au apărut şi în Parlament voci ale Puterii care susţin că n-ar trebui introdus pragul de participare la referendum.

Dacă majoritatea parlamentară va întoarce spatele deciziei Curţii Constituţionale, sub pretextul că fiecare votează conform propriei sale convingeri, Comisia Europeană va acuza imediat Puterea de la Bucureşti că nu respectă regulile statului de drept. Şi mă îndoiesc că îi va crede careva de la Bruxelles pe Antonescu şi pe Ponta că ei au vrut să respecte deciziile Curţii, dar, ce să vezi! Parlamentul a hotărît altfel.

Dacă majoritatea din Parlament respinge hotărîrea CCR asupra pragului obligatoriu de la referendum, asta ar fi o victorie care n-ajută la nimic, pentru că validarea referendumului tot la Curtea Constituţională va ajunge. Dacă în schimb şi majoritatea din Parlament îşi calcă pe inimă, ca Antonescu şi Ponta, useliştii ar putea ieşi din defensiva ultimelor două săptămîni şi i-ar lăsa pe Băsescu şi pe Blaga fără două teme principale în campanie. Cea cu statul de drept, la pachet cu Justiţia, şi cea cu izolarea României.

E adevărat că pentru USL există riscul ca la referendum să nu se prezinte 50% plus 1 din totalul alegătorilor. Dar dacă, făcînd aceşti doi paşi înapoi, useliştii trec la conducerea jocului, i-ar putea convinge mai uşor pe indecişi să vină la urne. Dacă nu, Băsescu şi PDL îi vor putea acuza, cu probe