Cine a citit romanul Marele Gatsby al lui Francis Scott Fitzgerald a avut poate o revelaţie în legătură cu „visul american.” Printre altele, misteriosul milionar Gatsby, un „self-made man,” pretinde în prima parte a romanului că ar fi studiat la prestigioasa universitate Oxford, pentru ca cititorul să afle pe parcurs că de fapt nu a avut decât oportunitatea de a participa la câteva cursuri, oferite după Armistiţiu ofiţerilor americani la alegere în Franţa sau Anglia. Aflăm că Gatsby este doar un contrabandist care a profitat de pe urma Prohibiţiei pentru a se îmbogăţi prin afaceri ilegale. În cele din urmă visul american, întruchipat de Gatsby, nu se dovedeşte a fi decât o iluzie deşartă.

Ponta are o biografie comparabilă cu cea a lui Gatsby. Zâmbitor, cu un discurs clar, dar cu un trecut fabricat, plin de titluri impresionante, nemeritate sau inexistente, trecute cu seninătate în biografie. Poate cineva va scrie într-o bună zi şi un roman despre The Great Ponta. Despre visul românesc, acela de a fenta viaţa, de a sări peste obstacole, de a te „descurca,” de a-i păcăli pe cei din jur până când ajungi în vârful piramidei. Comisia Tehnică a Consiliului Naţional de Etică a luat azi o decizie deloc surprinzătoare pentru oricine a urmărit ce se mai întâmplă pe la noi în ultimele săptămâni: domnul Ponta nu prea ar fi plagiat. După ce domnul Pop schimbase luna trecută toată componenţa Consiliului.

De ce avem nevoie de comisii? De consilii? Şi un copil de clasa a patra, dacă îi punem în faţă două texte identice, vede că sunt identice. Şi un individ care abia ştie să citească vede că nu există ghilimele acolo unde ar trebui să vedem ghilimele, nu vede nici notă de subsol, şi nici lucrarea şi nici autorul nu apar la sfârşitul textului, în secţiunea de bibliografie. Şi chiar dacă toate astea ar fi existat, dai copy paste la 85 de pagini din 410? La 20% din lucrar