USL rămâne înţepenit în propria buclă temporală. A uitat că, acum, Occidentul are suficiente informaţii directe despre elita postcomunistă, despre strategiile sale şi ale partenerilor săi economici de acaparare a puterii şi anulare a adversarilor.

Probabil că încercarea lui Victor Ponta de anihilare a guvernării democratice în Ro­mânia a primit cea mai grea lovitură (de până acum) joia trecută, când am­ba­sa­dorul român în Germania a fost convocat la sediul Can­celarului din Berlin, pentru a i se aduce la cunoştinţă, prin intermediul unuia din­tre adjuncţii doamnei Mer­kel, nemulţumirea acesteia faţă de evenimentele re­cen­te. Ar trebui să facem un salt înapoi în timp, la zilele îndoliate ale anului 1981, când generalul Jaruzelski de­creta Legea Marţială în Polonia, pentru a găsi o reacţie la fel de alarmantă din partea Occidentului la evenimentele din­tr-un alt stat european, altfel lipsit de tulburări interne.

USL rămâne înţepenit în propria buclă temporală. A uitat că, acum, Occidentul are suficiente informaţii directe despre elita postcomunistă, despre stra­te­giile sale şi ale partenerilor săi economici de acaparare a puterii şi anulare a ad­versarilor. Dar nu ne aflăm în iunie 1990, când Ion Iliescu a chemat la Bucureşti minerii supuşi cu scopul de a-şi spulbera, prin mijloace violente, oponenţii ieşiţi în stradă. Atunci, Frontul Salvării Naţionale pretindea, aşa cum face astăzi Uniunea Social-Liberală, că Occidentul nu are o ima­gine clară asupra evenimentelor, că un guvern care se bucura de sprijin po­pu­lar lua măsuri controversate, dar necesare pentru a restaura stabilitatea ţării. La vre­mea respectivă, mesajul era transmis de oameni, care, adesea, erau buni vorbitori de engleză şi franceză şi a căror prezenţă şi discurs reconfortant indicau faptul că meritau să fie ascultaţi.

Dar oare unde sunt Petre Roman-ii şi Adri­an Severin-ii