La începutul lunii iulie am fost la Aiud, pentru o săptămână. Istoricul Marius Oprea cu care sunt amic de ceva vreme, a mai făcut o încercare de a găsi rămăşiţele filozofului Mircea Vulcănescu şi să scoată la iveală mai multe victime ale terorii comuniste, care au murit în puşcăria politică din oraş în anii 50-60. Între 1948 şi 1964 au murit în închisoarea din oraş, după statisticile oficiale, 437 de deţinuţi, dar cifra reală poate fi mai mare, în jur de 700. Printre ei s-au aflat politicieni de toate culorile, ofiţeri, preoţi, oameni de cultură, ”chiaburi” şi ”burghezo-moşieri”. Dintre ei îi amintim, în afară de Vulcănescu, doar pe generalii Iosif Iacobici, Nicolae Macici şi Constantin Eftimiu, pe poetul devenit călugăr Sandu Tudor, sau pe episcopul romano-catolic maghiar Szilard Bogdanffy. Ei au fost îngopaţi fără semne distinctive pe dealul numit Râpa Robilor.

Echipa

Am ajuns la Aiud (pe nemţeşte sună superb, Strassburg am Miersch) într-o noapte teribil de caldă. Oprea şi echipa sa erau deja acolo de două zile. I-am cunoscut pe prietenii lui, cu care lucrează constant încă de când l-a mătrăşit Traian Băsescu de la şefia Institutului pentru Cercetarea Crimelor Comunismului, pe motiv că el chiar cerceta ceva, nu doar dădea antitotalitar din clanţă. Paul Scrobotă este directorul Muzeului din Aiud, un tip tânăr, cu coadă blondă şi lipici la doamne. Horaţiu Groza, de la Muzeul din Turda, e un ins solid, pus tot timpul pe bancuri, care a lucrat pe un vapor şi a stat în SUA. Ghiţă Petrov, arheolog la Muzeul Transilvaniei din Cluj e ”ardeleanul serios”, care trânteşte rar câte ceva şi atunci când o face îi pune pe ceilalţi la punct. Avându-l pe Oprea drept moţ de bască, format din oameni diferiţi între ei, grupul funcţionează foarte bine. Se ceartă, se împacă, dar fac treabă. I-am văzut la săpătură.

Lăzi de lemn

A doua zi, de dimineaţă, am văzut c