Îi plac sarmalele, telemeaua şi papanaşii. Îi place foarte mult zăpada, când totul i se pare „magic şi de poveste". A fost actor, iar acum este militant pentru drepturile omului şi corector pentru presa din Franţa. Vorbeşte foarte bine limba română, spunând despre el că „toată viaţa a fost un autodidact".
El este David Mac Dougall, francezul de 39 de ani care a schimbat de mai bine de un an Parisul pentru Bucureşti, şi el cândva un mic Paris. A avut de ales între Berlin şi Bucureşti, însă a ales Capitala României pentru că în 2009 când a venit pentru prima oară aici oraşul i s-a părut plin de energie, haotic uneori, efervescent, intrigant şi plin de viaţă. Are în plan un proiect prin care şi-a propus să restaureze o casă naţionalizată din zona veche a oraşului şi să o transforme într-un mic centru cultural pentru străinii care vin în România. Vrea să rămână definitiv în Bucureşti, pentru că aici se simte ca acasă. Parisul e frumos, însă plictisitor.
David locuieşti în România de aproape un an şi jumătate. Care a fost prima impresie despre ţara noastră şi în mod special despre Bucureşti?
Când am ajuns la Otopeni m-am simţit complet pierdut! Aşteptam pe cineva la aeroport să vină să mă ia însă persoana respectivă n-a mai venit, prin urmare, m-am descurcat singur. Am luat un tren din Otopeni spre Gara de Nord, am trecut cu trenul printr-un câmp gol unde erau numai câini sălbatici, iar în gară am fost luat la înjurături de oameni care şi-au dat seama că sunt străin şi tot îmi spuneau „Mister, Mister!". După aceea am luat metroul pănă la Obor acolo unde mă aştepta mătuşa mea. Pentru un om venit din Paris pentru prima oară la Bucureşti cam asta a fost impresia mea: un oraş dur şi neatractiv, însă care după un mic efort din partea mea s-a dovedit a fi plin de oameni primitori şi prietenoşi.
Mi-ai spus că ai avut de ales între Berlin şi Bucu