Este agitata marota “bunelor practici europene”. La care Romania a subscris. Pe care Romania trebuie sa le respecte. Si, in numele acestora, au fost initiate, atat din interiorul acestui stat, cat si din afara lui, scenarii si jocuri periculoase. Sub pretextul nerespectarii “bunelor practici”, Romania a fost transformata in teren de incercare pentru diferite puteri. Evident, treptat, trebuie sa ne conformam unor reguli pe care, in definitiv, le-am acceptat. Chiar si acum cand suntem sub presiune. Dar exista o limita. Dincolo de acea limita, Romania devine un stat nedemn. Un stat fara suveranitate. Un stat umilit. Un stat lipsit de credibilitate.
Faimoasele intrebari, care isi asteapta raspunsul la Bruxelles, reprezinta un exemplu elocvent al tentativei de umilire a autoritatilor de la Bucuresti. Nu poti sa ceri unui stat asigurari, pe care deja oficialii sai le-au dat. Cu mult timp in urma. Desi nu ar fi avut niciun fel de obligatie. Sa nu o schimbe, pentru moment, pe doamna Kovesi, numita politic de catre Traian Basescu, transformata intr-un instrument politic si al carei mandat expira. La fel in cazul lui Daniel Morar, cu observatia ca mandatul sau e gata expirat. Ce garantii sa mai ceri ca Romania se va conforma unei tampenii legate de formula unui referendum valid, in pofida Comisiei de la Venetia, care ne lasa libertatea de a decide? Sa reflectam putin asupra acestui aspect.
Conform dictatului UE, pe care oficialii romani l-au acceptat, sustinatorii demiterii unui presedinte expirat au nevoie de o prezenta la vot de 9 milioane de cetateni, in timp ce sustinatorii lui Traian Basescu nu au nevoie de niciun cvorum. Este aberant, nedemocratic si ilegal ca minoritatea sa decida neprezentandu-se la vot. Suspendarea este o demitere conditionata de ratificare prin referendum. Ceea ce Parlamentul a hotarat nu este, de fapt, suspendarea Presedintelui, ci de
