Uniunea Europeană n-are cum să ne dea afară, probabil va institui nişte mecanisme mai ferme, va ridica şanţuri de apărare împotriva unora ca Ponta, dar România a ajuns şi va rămâne „oaia neagră“. Doar alegerile din toamnă ar mai putea drege ceva.
Nu vă îmbătaţi cu apă rece! Vor „face totul“ (vă aduceţi aminte, nu?), vor apela la orice măgărie, neconstituţionalitate, presiune, şmecherie, vor schimba legi, vor da noi ordonanţe sau le vor împăia pe cele vechi, se vor piti în nădragii parlamentului sau în tunelul de sub Palatul Cotroceni, dar nu vor ezita să „şmenuiască“ referendumul şi să preia puterea. Toată. Credeţi că au mers atât de departe, că au călcat în picioare Constituţie şi legi, că au plănuit până la detaliu puciul doar ca să renunţe în ultimul moment? Că se vor împiedica de avertismentele Uniunii Europene, de la stânga la dreapta şi retur, de „poruncile lui Barroso“, de „convocările“ lui Merkel, de Mecanismul de Cooperare şi Verificare, de Schengen? Să fim serioşi! Au încercat să-i aburească. N-a ţinut. Asta-i viaţa. Tot înainte!
La Bruxelles, în haina de premier închisă la toţi nasturii, Ponta dădea asigurări, garanţii: „vom aplica decizia Curţii Constituţionale, vom respecta cvorumul la referendum“, se scărpina încurcat la nas, îşi lăţea zâmbetul până după urechi, ironiile şi miştourile erau lăsate la vatră, că ar fi părut din alt film pe acolo, poza în băiat serios, de încredere, dat pe brazda europeană. Nu i-a ieşit, l-au mirosit, că europenii, deşi se prind greu când e vorba de lovituri de stat cu majoritatea pe post de ghioagă, după ce înţeleg, nu-i mai scoţi din ale lor: principii, valori, norme, legi, stat de drept, instituţii. Adică toate chestiile alea în capul cărora useliştii au crezut că pot scuipa seminţe, neobservaţi decât de vecinii de scara blocului. La Bucureşti, „impecabilul“ Victoraş şi-a reintrat
