Una din temele preferate ale opozantilor lui Traian Basescu este "calitatea acestuia de a crea conflicte si de a scinda in ultima instanta poporul roman".
Ni s-a repetat pana la saturatie aceasta poveste. Uite asa. Ca sa ne intre bine in cap. Si la multi a si intrat. Atat de bine, incat daca i-ai asculta pe acesti inversunati, fara sa cunosti putin istoria recenta a Romaniei, ai putea crede ca o armonie biblica domnea inainte printre pasnicii romani.
Ca in prezent parerile cetatenilor romani sunt radicalizate pana la paroxism, nu exista insa niciun dubiu. Nimeni nu mai are rabdare sa asculte argumente pro sau contra pana la capat. De fapt, nici nu ai inceput bine o propozitie, ca esti depistat intr-o faza incipienta a acesteia ca facand parte dintr-o tabara sau alta.
Cand incerci sa iti exprimi ingrijorarea cu privire la respectarea legilor si a Constitutiei Romaniei, esti catalogat instantaneu ca fiind "pro-Basescu". Orice ai mai incerca sa adaugi este fara importanta.
De cand sunt scindati romanii?
Cred ca prima scindare serioasa - aparent nesemnificativa - s-a produs paradoxal chiar in zilele lui decembrie 1989. Cu toate ca aparent "tot poporul a iesit in strada pentru ca asa nu se mai putea", in realitate motivele erau diferite. Sa nu uitam ca unii au scandat "Jos Ceausescu si ne este foame", iar altii au scandat "Jos comunismul". Sa nu uitam ca acel faimos miting in care niste petarde au interupt pentru un timp discursul lui Ceausescu a continuat cateva minute mai tarziu in prezenta a destui credinciosi fostului regim.
Chiar daca a doua zi, pe 22 decembrie se parea ca suntem din nou uniti de aceleasi idealuri, putin mai tarziu s-a vazut ca totul nu este decat o iluzie.
Faptul ca nimeni - cu cele doua exceptii cunoscute (...) de la Targoviste - nu a fost gasit raspunzator pentru vi
