Primele documente ale „comunei urbane Kiustenge" nu au omis un aspect foarte important al vieţii de pe atunci: prostituţia. Cea mai veche meserie din lume era şi atunci practicată de femeile oraşului-port, unde clienţii nu lipseau vreodată.

Primul regulament al Constanţei, de la 1879, cuprinde reglementări privind „femeele publice" şi „prostituantele". În prefaţa cărţii „Constanţa - Mărturii documentare, Regulamente ale administraţiei locale vol. I (1879 -1949)", ediţie coordonată de Constantin Cheramidoglu şi Virgil Coman, aflăm mai multe despre acest prim regulament, dar şi despre menţiunile făcute referitor la prostituate: „În şedinţa sa din 13 martie 1879, Consiliul comunal condus de Anton Alexandridi, primarul oraşului, a luat în discuţie Regulamentul interior al comunei urbane Constanţa şi a decis ca acesta să fie tradus «mai întâi, în limbile elenă şi turcă, plătindu-se o sumă oarecare traducătorilor, astfel ca să poată fi înţeles şi discutat în Consiliu; precum asemenea se va publica şi în limbile enumerate mai sus». O lună mai târziu, acelaşi Consiliu decidea următoarele: «Având în vedere că acest regulament urmează a fi bine studiat: Să se împartă membrilor Consiliului spre studiere şi la o a doua şedinţă să înceapă dezbaterea». Astfel că regulamentul a fost votat şi aprobat de Consiliu în şedinţa de la 17 aprilie 1879. Înaintat spre aprobare Prefecturii Constanţa, proiectul de regulament se întoarce cu unele modificări, la patru articole, fiind confirmat de prefectul Remus Opreanu prin adresa de la 8 mai 1879. La 5 iunie 1879, primul regulament de administrare a urbei Constanţa era trimis spre tipărire, în limbile română şi greacă, la tipografia «Aurora Dobrogei», din Tulcea, condusă la acea vreme de B. Silberman, oraşul Constanţa neavând atunci o tipografie. Pentru ca cetăţenii oraşului să ia cunoştinţă de prevederile acestui regulament, afişele tip