Tranzacţiile tranziţiei

DIVERSIUNEA CORNESCU

Vrea, oare, cu adevărat, domnul Lucian Cornescu să cumpere un ziar? Are domnia sa banii pe care i-a oferit? Consideră că are cu adevărat şanse să facă o astfel de achiziţie?

Daţi-mi voie să cred că răspunsul la toate aceste trei întrebări este „NU". Domnul Cornescu este un maestru al bluff-ului. A mai „cumpărat" domnia sa un hotel, pentru care nu avea nici banii de închiriat un apartament, a mai construit domnia sa cuptoare de pîine în Valea Jiului care n-au funcţionat decît pentru foarte scurtă vreme şi într-un singur exemplar. Şi-a mai încercat norocul şi în domeniul presei, pornind oferta de la un milion (lei!) şi ridicand-o pînă la vreo 5, după care a renunţat. Nu ştim precis la cît evaluează domnia sa fotoliul de preşedinte. De ţară. Nu mă îndoiesc însă că dacă ar avea un reper valoric s-ar înscrie cu promptitudine într-o licitaţie pe această temă. Ce reiese de aici? Că domnul Cornescu îşi cunoaşte foarte bine interesele. Că e realist. Şi că ştie că important este nu să cîştigi, ci să participi. Olimpismul său are în vedere valoarea efectivă a publicităţii pe care mass-media, setoasă de „sînge" politic i-o face cu sîrg şi pe care domnul Cornescu, om trăit în Occident şi obişnuit să evalueze în valută forte advertising-ul, şi-o trece în cont. Este suficient să aruncăm o scurtă privire înapoi, pentru a constata faptul că domnia sa şi-a făcut — în felul acesta şi în altele — un nume. Este în top. Nu mai contează ce are în spate şi în buzunare...

Fără îndoială că, într-o măsură mai mică sau mai mare, aceeaşi socoteală şi-o fac şi alţi candidaţi la funcţia supremă sau la funcţii adiacente. Lăudaţi, calomniaţi, faceţi orice, dar vorbiţi despre noi! Vom rămîne în memoria naţiunii, vom adăuga pe cartea de vizită menţiunea „fost candidat" şi patria recunoscătoare va avea grijă. Trăiască libertatea