Bucătăria franceză esta una dintre cele mai faimoase şi softisticate, având zeci de milioane de fani în lumea întreagă, încântând papilele gustative şi simţul estetic deopotrivă.
Legenda spune că bucătăria franceză s-ar fi născut în Evul Mediu atunci când regele Franţei, Henri al II-lea s-a căsătorit cu Caterina de Medici, fiica unor nobili italieni. Mare amatoare de petreceri şi ospăţuri, se spune că viitoarea regină a Franţei ar fi adus cu ea la curtea regală cei mai buni bucătari şi patisieri italieni care să o ajute la organizarea meniurilor din cadrul petrecerilor extravagante, devenite între timp o obişnuinţă regală.
Chiar dacă această legendă, nu foarte populară în rândul francezilor din motive lesne de înteles, are sau nu un sâmbure de adevăr, un lucru este cert: în momentul de faţă bucătăria franceză este un lider gastronomic la nivel mondial. Ea este recunoscută inclusiv la nivel oficial pentru aportul său, astfel că în noiembrie 2010 UNESCO (Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură) a introdus bucătăria franceză în patrimoniul cultural mondial, alături de bucătăria mexicană.
O scurtă istorie
Bucătăria franceză are o istorie îndelungată care se întinde de-a lungul mai multor secole începând cu Evul Mediu, atunci când era accesibilă doar unei anumite pături sociale, artistocraţia. Influenţată de diversele mişcări sociale şi politice ale vremii şi suferind transformări mari de-a lungul istoriei bucătăria franceză a rămas fidelă totuşi vinului, brânzei şi a sosurilor bazate pe smântănă sau muştar, acestea rămânând şi astăzi adevărate simboluri ale eleganţei şi rafinamentului francez.
Dezvoltată mai ales în jurul Parisului şi apoi şi în celelalte oraşe ale Franţei, în păturile sociale superioare care puneau foarte mult preţ pe partea estetică, bucătăria franceză este una dintre cele mai colorate din lume. Fr
