In campania electorala se fac promisiuni care, asa cum ne-am obisnuit deja, nu se respecta niciodata, candidatii mizand pe faptul ca electoratul roman uita repede si iarta usor.
La Ploiesti, insa, pensionarii nu au uitat de promisiunea facuta si acum isi cer pensia municipala, de 200 de lei, cea promisa de actualul primar care atunci, in campania electorala, considera ca exista surse pentru ca si viata pensionarilor "sa fie decenta si onoranta".
Acum, proaspatul primar USL, Iulian Badescu, cel care, din dorinta de a deveni primar a promis ceva irealizabil, spune ca "semnele nu sunt favorabile", adica bugetul local nu prea permite si aceste cheltuieli, destul de substantiale daca le raportam la numarul mare de pensionari.
In aceasta situatie, bine gandita si cu efectul asteptat, hazlie, desi plina de tragism, dar si ilogica, cele doua tabere, pe de o parte pensionarii, de cealalta parte primarul, sunt la fel de vinovate.
Pensionarii au mers la vot nu pentru binele localitatii lor, nu ca sa se schimbe ceva ori sa ceara sa se faca ceva pentru orasul lor, nu i-au cerut candidatului proiecte, nu l-au intrebat ce planuri, ce idei are.
Pensionarii au mers si au votat egoist, in mic, pentru ei, pentru a primi ceva ce, de fapt, nu li se cuvine, avand in vedere doar binele lor de azi pe maine, si nu viitorul orasului sau activitatea primarului materializata in ce ar putea ramane dupa el.
Acest lucru se intampla de mai bine de 20 de ani. Candidatii promit mult, mint frumos, spun vorbe mari, pentru ca are cine sa-i asculte, sa-i aplaude si chiar sa-i creada. Trebuie spus, insa, ca sa afle si pensionarii din Ploiesti, ca niciun candidat nu urmareste sa ajunga intr-o functie ca sa dea, pentru ca nu are de unde, si ca toti cei care candideaza pentru functii, vin sa ia ca au de unde.
Multi romani se
