Să ştiţi că sînt un soi de administrator al clădirii în care locuiesc. Adică am fost desemnată, fără drept de refuz, să strîng banii pentru factura de apă. Domnul în vîrstă care venea o dată pe lună să ne aducă scrise sumele datorate pe diverse bucăţele de hîrtie (pe dosul chitanţelor vechi, pe partea albă a flyere-lor împărţite pe la metrou) s-a mutat. M-au înscăunat pe mine regină absolută a apometrelor.

Regina absolută a apometrelor a făcut (cu ceva ajutor) nişte excel-uri drăguţe cu felurite casete pentru felurite sume şi a început să stăpînească peste regatul umbros al gurii de canal din curte. N-are încă un permanent mic în cap şi nici să se impună nu ştie, dar trag nădejde că toate astea se învaţă.

DE ACELASI AUTOR O Cola de sfîrşitul lumii Despre domnul Goe, cu simpatie La poştă TimpÎntre sumele excelizate şi consemnate riguros pe hîrtie A4 apare şi suma care trebuie plătită femeii care face curat în scară. Tanti Maria. Generica tanti Maria. Suma e derizorie, dar e moştenită, iar puterile mele regale se opresc în faţa refuzului consiliului care guvernează de fapt. Deci nu pot să-i măresc salariul cu de la mine putere. Ei, tanti Maria nu vrea să primească banii ăştia toţi deodată. Îi vrea cu ţîrîita. Două sute acum (vechi, desigur), o sută peste o zi, încă una cînd îi rămîne nepotul fără Neumarkt la pet. Nici asta n-ar fi o problemă, însă la noi acasă lumea pleacă la serviciu, iar tanti Maria, obişnuită cu bătrînul vecin, are nişte ore dubioase de sunat la uşă. Ding-dong sîmbăta cînd încă nu ţi-ai băut cafeaua şi eşti răvăşit de o adîncă depresie postalcoolică. Ding-dong duminică la prînz cînd lumea picoteşte cu o carte în mînă în căldura tulbure a teribilelor veri bucureştene. Ding-dong oricînd. Sînt un om răbdător şi am ajuns să ies în uşă şi să-i întind fără cuvinte 10 lei. Pînă cînd să mă obişnuiesc însă, aveam de fiecare dată un şoc. O să