Subtitlul mi-a fost sugerat de coregraful Manuel Pelmuş şi rezumă, cu umorul resemnat al românului, existenţa zbuciumată a unei instituţii naţionale, pierdută de statul român în timp ce renova clădirea în care aceasta îşi avea sediul. Povestea cu iz de banc ar fi nostimă, dacă existenţa Centrului Naţional al Dansului – „singura instituţie publică de cultură aflată în subordinea Ministerului Culturii şi Cultelor, creată cu scopul de a susţine, dezvolta şi promova dansul contemporan“, după cum se prezintă – n-ar fi parţial anulată în acest moment.

Din instituţie de spectacole şi finanţator al coregrafiei contemporane, CNDB a rămas doar ordonator de credite. Asta din cauză că, odată cu începerea renovării Teatrului Naţional din Bucureşti – clădire în care ocupa foaierele de la etajele 3-4, ale căror ferestre uriaşe au fost acoperite, iniţial, cu perdele cusute la maşina Ileana, de către directorul Mihai Mihalcea –, Centrul a rămas în stradă. La propriu. Planul viitorului TNB nu include nici un spaţiu pentru CNDB. Cum şi de ce a fost „uitat“ – asta este o istorie încurcată, cu multe subiectivisme. Cert este că Ministerul Culturii i-a atribuit un spaţiu administrativ minuscul în sediul CNC şi un studio de repetiţii la Sala Palatului, în vecinătatea zgomotoasă a unei formaţii rock. Sală de spectacole nu mai există din februarie 2011, iar efectele sînt serioase. „Am fost la Minister şi se încearcă găsirea unei soluţii, adică identificarea unui teren pentru construcţia cubului (n. red. – se pare că soluţia aleasă de Minister, la sugestia CNDB, este amplasarea unui «cub», o construcţie temporară care riscă însă să devină permanentă). Dar e important de spus că, dacă se mai întîrzie mult, riscăm să se paralizeze complet activitatea tuturor dansatorilor şi a coregrafilor care depind, de cele mai multe ori în exclusivitate, de resursele CNDB.“ Directorul interimar Miha