- Social - nr. 138 / 18 Iulie, 2012 Cand, in 1945, am intrat in clasa I la Scoala Normala din Targu-Mures, elevii din cursul inferior se adresau celor mai mari cu formula "domnule elev” si, daca o incalcai, erai pus, adesea, la respect si nu caraiai, ca sa nu primesti supliment. Scoala Normala avea directiunea in Liceul "Papiu”, unde faceau cursuri elevii din clasele superioare. Clasele din cursul inferior, numite apoi gimnaziale, erau dispersate in liceele "Papiu”, "Unirea” si Comercial. Asa am ajuns sa cunosc starea disciplinei din aceste vestite licee muresene. Cand un profesor trecea pe coridor, elevii se opreau cu spatele la perete si salutau, daca in ziua aceea nu se mai intalnise cu dansul. Fuga de la ore era o stire de senzatie, iar de confruntarea verbala cu vreun profesor - nici vorba. Imi amintesc faptul ca, in 1946, a aparut la internat un elev nou, in clasa a VII-a sau a VIII-a: Mardare Mihai, basarabean sau bucovinean. Cunostea limba rusa si aceasta l-a ajutat sa dezerteze din prizonierat sau din deportare si sa ajunga in Romania.Ca pedagog, aveam un baiat tanar, care abia terminase liceul. In zilele de duminica aveam regim de invoire in oras, dar s-a intamplat ca acest elev sa intarzie cateva ore. Pedagogul a stat de vorba cu el si l-a sanctionat: "tuns la zero”. Fierbea internatul in legatura cu ceea ce urma sa se intample, ca nu era vorba de un oarecare elev, ci de un barbat in jurul a 25 de ani, care a suportat urgiile vremii. Peste doua zile a aparut tuns. Era un semn al respectarii autoritatii scolare. Dupa reforma invatamantului, in scoli si-a facut prezenta UTM. Primii care au intrat in randurile acestei organizatii au fost elevi slabi sau cu rezultate mediocre la invatatura, ai caror parinti intrasera in organizatiile nou-aparute. Unii dintre acestia, incisivi, erau discriminati pozitiv. Profesorii erau cu bagare de seama in acele vremuri