Cum am mai scris, dacă referendumul s-ar referi strict la Traian Băsescu, anticiparea rezultatului final nu ar ridica foarte mari probleme, singurele întrebări în suspans rămânând scorul (diferența) și îndeplinirea cvorumului. Situația poate fi însă răsturnată, dar nu de către Traian Băsescu. Mi-e imposibil să cred că aceleași teme – anticomunismul, antieuropenismul adversarilor, corupția (îmbrăcată în haina mai frumoasă, mai pozitivă, a apărării Justiției) după 8 ani în care ai fost la Putere, ”sperietoarea” de la Moscova, modernizarea României – ar mai putea prinde a patra oară la electorat într-o asemenea măsură în care să răstoarne o diferență covârșitoare (cel puțin în momentul suspendării) de aproape 40% (care apare în mai multe sondaje de opinie, cu toate rezervele față de aceste sondaje).

Singurii care pot întoarce situația sunt Ponta, Antonescu și USL în asamblul ei. Îmi permit să mă auto-citez, cu ghilimelele de rigoare, pentru a nu mă acuza de plagiat, dintr-un text publicat pe 22 iunie, în contextul în care Traian Băsescu îi solicitase lui Puiu Hașotti o declarație că nu a plagiat, ca o condiție pentru numirea lui ca ministru al Culturii. Reacția lui Crin Antonescu, care s-a și apucat să vorbească despre suspendare, trăda nerăbdarea lui de a ajunge la Cotroceni. ”Crin Antonescu e supărat. A rămas în groapa cu nisip a Opoziției, în timp ce toți colegii lui, de partid și de alianță, au promovat la Grupa Mare. La Putere. Ar vrea și el acolo, dar locul despre care crede că i se cuvine e ocupat. De Băsescu. Și nțțț, Băsescu nu vrea să-l lase liber. Ba mai și dă cu piciorul în jucăriile lui Crin. Colegii lui Crin îi fac cale liberă, înlătură toate obstacolele din calea lui, doar-doar o ajunge mai repede acolo unde și-a propus, schimbă legi și regulamente pe bandă rulantă. Iar Crin se aruncă orbește pe calea larg deschisă și… Și buf!, se împiedică în p