Lotul olimpic de kaiac-canoe se pregăteşte la Voina, în judeţul Argeş, într-un decor dominat de verdele brazilor Alexandru Dumitrescu, Victor Mihalachi şi colegii lor au la dispoziţie o bucată limpede de lac, pînă în apropiere de barajul Voina de pe rîul Tîrgului
Ce şosea netedă! La 20 de kilometri de Cîmpulung Muscel, în dreapta e versantul abrupt, ticsit cu un amestec de brazi tineri şi bătrîni. În stînga, la curbe se zăreşte oglinda argintie a lacului care se formează de la baraj încolo, spre Voina. A fost furtună zdravănă cu o seară înainte şi urmările se văd pe asfalt. Trunchiurile căzute trasează obstacole naturale perpendiculare peste panglica gri, resturile fărîmiţate de cetină fac un fel de aşternut moale pentru roţile nu prea numeroaselor maşini care trec pe acolo. Ah, tocmai ne-am încrucişat cu una!
Citeşte şi:Alexandru Dumitrescu şi Victor Mihalachi sînt cu ochii pe aurul olimpic: "Nu simţim presiune fiindcă ştim ce avem de făcut!"
Din portbagaj ies capetele unor ustensile de vîslit, îmbrăcate în apărători albastre. Sînt padelele componenţilor echipajului de kaiac-4, calificat la Jocurile Olimpice. Alte automobile se află parcate pe marginea drumului, unde se face o cotitură. Dintr-un microbuz coboară cîteva persoane care vorbesc într-o spaniolă cu accent specific. Urmează salutul cu un "Hola" universal. Sînt cei care îl însoţesc pe singurul canoist mexican calificat la Londra. Antrenor, medic, sparring partner, masorul, dar şi adjunctul ministrului sportului.
Gospodărie lîngă apă
O cărare îngustă, cu pămîntul plin de pietricele spălat de ploaie, coboară pînă la lac. Panta e lină, iar luciul apei, sclipind ca o tavă de argint din zestrea bunicii, apare brusc în faţa ochilor. Acolo e o mică gospodărie. O Dacie 1300 veche, cu roţile pe jumătate îngropate în pămîntul moale. Alături, un cort din rafie albast
