Germanii nu au renunţat la euro, încă. Însă, pe măsură ce criza datoriilor suverane nu dă semne că s-ar apropia de sfârşit, mulţi cetăţeni germani au devenit nostalgici pentru marcă şi au început să-şi utilizeze fosta monedă în tranzacţiile de zi cu zi, lucru încurajat şi de proprietarii de magazine.

Dintre toate monedele europene abandonate odată cu introducerea euro, „die gute alte D-Mark” („marca bună de odinioară”) este departe de a fi moartă şi îngropată. În mod oficial, cetăţenii germani şi-au schimbat mărcile în monede şi bancnote euro la 1 ianuarie 2002 iar marca germană a încetat să mai circule. Însă 13,2 miliarde de mărci, în valoare de 6,75 miliarde de euro, au rămas ascunse în ciorapii, saltelele, pardesiile sau cărţile de rugăciune ale germanilor, adică în circulaţie, conform informaţiilor Bundesbank, citate de publicaţia financiară „Wall Street Journal”.

Citeşte şi de ce revenirea la marcă ar reprezenta, totuşi, un dezastru economic

Simbol al miracolului economic vest-german

Spre deosebire de Italia şi Franţa, ţări care au declarat fostele lor monede, lira şi francul, drept „expirate” în mod oficial anul trecut, Germania nu a impus o dată limită pentru schimbarea mărcilor vechi în euro. Cu alte cuvinte, magazinele şi companiile care încă acceptă mărci, pot să le schimbe în euro fără nicio problemă la sucursalele locale ale băncii centrale a Germaniei.

„Deutsche mark”, introdusă în zonele ocupate de aliaţi din verstul Germaniei în 1948, înainte de introducerea steagului, imnului sau chiar a constituţiei Germaniei de Vest, a fost mai mult decât o simplă monedă. Marca a devenit un simbol al miracolului economic german de după război şi o sursă de mândrie naţională.

„Steagurile nu erau acceptate, Hitler a avut şi el steaguri”, a declarat Wolfgang Ischinger, fost vice-ministru de externe, în prezent preş