Cand Guvernul Romaniei a taiat salariile tuturor bugetarilor cu 25%, sporurile, alocatiile si ajutoarele sociale, cand a hotarat cea mai mare crestere a TVA din Europa, de la 19 la 24%, si cand a impozitat pensiile, occidentalii au ridicat cel mult o spranceana in sus.
Ce economisti primitivi! - si-or fi spus in cel mai bun caz. Au existat cativa oficiali care si-au exprimat mirarea public - cate unul chiar recunoscand ca nicaieri in Europa cetatenii nu ar fi acceptat o astfel de grozavie - insa nimeni nu a sarit in ajutorul nefericitilor de romani.
Incepuse epoca marii penitente, era descoperita austeritatea, sosise vremea turnarii cenusii in cap in fata luxului generalizarii bunastarii - intr-un cuvant, Europa incerca sa se salveze prin corectarea si ajustarea a ceea ce credea ca erau doar cateva excese. S-a convins astazi ca problema nu sta in falsa lene a PIGS-ilor, statele din sudul Continentului stigmatizate de "harnicii" si "cumpatatii" din nord, ci griparea motorului s-ar putea sa ascunda, in realitate, o greseala de constructie ce isi are originea la inceputurile Uniunii Europene.
Oficialilor UE le convenea cu atat mai mult austeritatea experimentata in Romania, cu cat aveau nevoie de un cobai pentru a studia efectele implementarii unor masuri extreme, dure, la limita supravietuirii. Isi imaginau poate ca in viitor un astfel de scenariu va fi de neevitat chiar si pentru marile economii ale Europei si ar fi fost bine de stiut cum reactioneaza omul in situatii limita.
Cand, in ianuarie 2012, mancatorii de mamaliga nu au mai suportat umilinta venita din partea unor guvernanti care isi mai si bat joc de putinii profesionisti ai statului - Raed Arafat - si au iesit in strada, marile constiinte ale Vestului luminat au tacut iarasi chitic.
Lasa baia cu furtunul de apa si bastoanele incasate de tineri pe sp
