Mult timp, expresia „iese ca păduchele în frunte“ a fost pentru mine destul de obscură. Poate pentru că nu m-am procopsit niciodată cu drăgălaşii paraziţi şi prin urmare nu le cunosc obiceiurile. Cu vremea însă, viaţa din ţărişoara noastră mi-a dezvăluit înţelesurile profunde ale acestei ziceri. Chiar dacă nu ai păduchi, în România ajungi să ştii foarte bine cum se comportă aceştia. Şi, desigur, să te convingi că lucrul pe care se pricep de minune sa-l facă, în afară desigur să paraziteze, este să iasă în frunte.
Veţi spune că peste tot în lume există astfel de lighioane şi comportamentul lor e acelaşi indiferent de loc. Aşa e, numai că lumea civilizată şi-a dezvoltat tot felul de mecanisme de protecţie împotriva lor şi astfel ajung mai rar să se lăfăie în poziţiile unde nu au ce căuta. În România, dimpotrivă, parcă e pus la punct chiar un sistem care să-i ajute să-şi facă mendrele.
DE ACELASI AUTOR Premiile acestei rubrici pentru 2012 Actorul şi televiziunea Cine pleacă, cine rămîne Ordonanţa pe furişM-am lovit de această realitate tot timpul, de la lucrurile mici, pînă la cele aşa-zise de anvergură. În joburile pe care le-am avut de-a lungul timpului, am dat de fiecare dată de incompetenţi şi de oameni de nimic ajunşi în poziţii-cheie. Aproape că aceasta este o regulă: cu cît eşti mai lichea, cu atît ai şanse mai mari să fii promovat. Şi o precizare: nu am fost angajat niciodată la stat, unde să zicem că ar fi normal să existe prelungiri ale practicilor de nepotism şi pile din vremurile comuniste. Nu, am lucrat de fiecare dată în companii de frunte ale capitalismului neaoş triumfător. M-am întrebat de fiecare dată de ce un patron, interesat desigur de profit ca orice patron, îşi dă afacerile pe mîna unor astfel de indivizi care, neştiind să facă nimic altceva decît să paraziteze şi să iasă în frunte, aduc numai deservicii firmei. Poate pentru că ş
