Până la ce strat din societatea românească va reuşi să penetreze dezbaterea de astăzi despre afectarea statului de drept, protejarea Curţii Constituţionale de presiunea politicienilor, avertismentele venite din partea instituţiilor europene sau independenţa justiţiei? Răspunsul la această întrebare este mult mai important chiar decât soarta referendumului pentru demiterea preşedintelui.

Teoretic, doar teoretic, pe 29 iulie sunt aşteptaţi să voteze 18,3 milioane de români. Dacă măcar jumătate din acest număr se va prezenta la urne atunci referendumul va fi validat, iar soarta lui Băsescu va fi decisă doar de puterea de convingere a celor două forţe politice. De când a început campania, ambele tabere au intrat într-o confruntare de mesaje, transmise de regulă isteric, şi care în esenţă pot fi sintetizate astfel: USL încearcă să explice oamenilor că, pe 29 iulie, în România este un fel de promoţie, mai tentantă decât la hipermarket, şi că trebuie să vină la urne pentru că au şansa unică să-l dea jos pe omul care le-a tăiat salariile şi pensiile în timp ce, împreună cu cei din PDL, fura din averea statului. Iar ce spune acum o lume întreagă, îngrijorată de criza generată de acest demers, nu trebuie luat în seamă, pentru că, nu-i aşa, românii îşi decid singuri soarta. De cealaltă parte, tabăra preşedintelui invocă nelegitimitatea suspendării lui Băsescu, afectarea independenţei instituţiilor statului, pericolul în care se află justiţia şi proasta imagine făcută României în Uniunea Europeană de către acţiunile lui Ponta şi Antonescu.

În esenţă, orice discuţie serioasă despre funţionarea statului de drept, instituţiile europene sau Constituţie este mai mult decât binevenită. Cine vrea să înţeleagă mai multe despre lumea în care trăieşte are astăzi prilejul să se familiarize cu subiecte care au lipsit până acum din spaţiul public: de ce NU au voie