Avea faimă, bani, o soţie frumoasă şi trei copii. Era şeful formaţiei „Zodiac" şi cânta la „Parc", cel mai bun restaurant din Drobeta Turnu Severin la acea vreme. Virtuos acordeonist dar înzestrat şi cu o voce frumoasă, în repertoriul lui Nicu Pocruianu se regăseşte numai muzică de calitate. Şi cu toate acestea a ales să plece din ţară pe timpul comuniştilor. Cazul lui Nicu Pocruianu nu este însă singular. Oameni dintre cei mai diferiţi erau gata să rişte tot ce aveau, chiar şi viaţa, pentru a scăpa de comunism. Fiecare avea povestea lui, dar toţi urmau acelaşi vis: libertatea.
Sătul de comunism, împreună cu un prieten a hotărât scăparea şi a pus la cale un plan prin care să ajungă în fosta Iugoslavie. Nu era deloc uşor dacă ne gândim că Severinul era foarte bine păzit atât de miliţie, cât şi de grăniceri. De altfel, Securitatea avea un serviciu special pe linia transfugilor, iar reţeaua de informatori era foarte bine pusă la punct.
"Pe 30 noiembrie 1987, am plecat sau, cum se zice, am fugit. Aveam atunci 36 de ani. Eram pe poziţie bună, făceam bani buni, eram în top cu formaţia Zodiac, şi mă bucuram de viaţă. Mă cunoşteau prietenii şi îmi spuneau Nicule tu ai prieteni, ai relaţii, fă-mi şi mie rost de nişte cotoaie. Erau oameni cu bani, dar care nu mai puteau să găsească o bucată de carne sau un salam. M-a dezgustat chestia asta", îşi aminteşte severineanul.
După un plan bine pus la punct, în noaptea de 30 noiembrie 1987, Nicu Pocruianu a reuşit împreună cu un prieten să treacă Dunărea la vecinii sârbi. A riscat mult, după cum singur mărturiseşte, fiindcă la acea vreme trecerea ilegală peste Dunăre era pedepsită cu închisoarea, dar asta în cel mai fericit caz...
„Am studiat terenul, am trecut cu o barcă. Dumnezeu mi-a ajutat pentru că eu am trecut la categoria cea mai grea, puteam fi împuşcat. Trecerea de frontieră se pedepsea cu şase luni de
