Pe 12 iulie 2012 a avut loc la Universitatea Transilvania din Brașov a doua ediție a Conferinței Naționale ,,Gheorghe Crăciun. Viața și opera“, cu participarea unor critici, cercetători și universitari din diferite generații și din mai multe colțuri ale țării – aduși laolaltă de prețuirea pentru scriitorul (și omul, în același timp) Gheorghe Crăciun, de la dispariția căruia s-au împlinit în ianuarie cinci ani. O precizare importantă: colocviul ce-i este consacrat autorului Compunerii cu paralele inegale se organizează, în intenție, o dată la cinci ani, pentru ca în răstimpul dintre două întîlniri schimbările de accent, modificările de perspectivă în exegeza operei lui Gheorghe Crăciun ori eventualele mutații ale receptării să devină cît mai evidente și mai semnificative. Ce s-a schimbat, din punctul acesta de vedere, din 2007 pînă azi?
În mod cert, s-a produs o mai bună fixare a autorului în conștiința publică – la nivel academic și la nivelul criticii literare, desigur, nu (și) la nivelul publicului general-cultivat, căci, dată fiind complexitatea lor compozițională și subtilitățile de scriitură, cărțile lui Gheorghe Crăciun își selectează cu mare exigență cititorii. În orice caz, succesul de stimă de care, de altfel, autorul s-a bucurat încă de la debut este situabil astăzi pe o curbă ascendentă. Citit și susținut, pînă de curînd, cu precădere de scriitorii și de criticii congeneri, Crăciun beneficiază acum și de atenția unor exegeți mai noi – unii dintre aceștia, prezenți la colocviul brașovean de săptămîna trecută, pregătesc teze de doctorat sau cărți consacrate autorului. Am reținut, de exemplu, demersul hermeneutic al Lilianei Truță (lector dr. la Universitatea Partium din Oradea), sintetizat în comunicarea ,,...și eu sînt un cocoloș de carne într-un ghemotoc de hîrtie“. Aspecte ale androginiei textuale la Gheorghe Crăciun, fragment dintr-
