Mai mult ca niciodată, România e obligată să gândească ce face după "etapa Băsescu". După blitzkrieg-ul din Parlament, prioritatea e un blitzkrieg atât politico-diplomatic, cât şi economico-financiar, de refacere a credibilităţii şi de luptă pentru transparenţă şi bună guvernare.

Odată Băsescu plecat (condiţia esenţială pentru ca tensiunea politică să nu continue în următoarea jumătate de an şi să compromită iremediabil România), campaniile prezidenţială şi pentru alegerile parlamentare trebuie să aducă o competiţie de viziuni şi proiecte alternative. România lui 30 iunie, România post-Băsescu va fi România unui Plan sau altfel riscăm să nu fie cu nimic diferită decât România ultimilor opt ani - dezordine, lipsă de viziune, orgolii personale.

A aerisi ţara după anii Băsescu va lua timp. A readuce instituţiile în stare de funcţionare după intensa politizare şi pervertire va lua timp. A reface încrederea dintre noi şi în noi va lua de asemenea timp. Dar unde nu mai avem timp este în conceperea şi consensualizarea unui plan, a unui mod diferit de a pregăti, formula şi măsura eficacitatea politicilor publice, într-o rupere dramatică cu practicile păcătoase ale trecutului. Exerciţiul formulării unui plan trebuie continuat cu numirea de oameni competenţi şi integri în poziţii cheie, începând cu cea mai înaltă poziţie în stat. Întotdeauna în această ordine, niciodată altfel, dacă dorim dezvoltare şi nu afundarea în periferia sărăciei şi a lipsei de influenţă.

Să nu ne facem iluzii: ultimele săptămâni de bătălie politică nu vor rămâne fără urmări pentru România. Că este vorba despre cum ne privesc partenerii noştri din UE şi NATO sau cum se raportează pieţele la România, un rău, unii spun necesar, a fost făcut. Erori şi bâlbâieli politice şi legislative, exportarea unui conflict intern în centrele de putere ale lumii, supraexpunere negativă în presa inter