Stiu ca acesta e un text foarte egoist [pentru platforma Pandora’s] si imi cer scuze dar nu pot sa ma abtin. De cand am citit acest comentariu parca am luat-o razna. Cum prind pe cineva intreb „tu crezi ca e ceva in neregula cu mine? arat de parca a trecut un tramvai peste fata mea? zici ca sunt un brad de Craciun? e?”

I mean..ma jur…ca sa intelegeti despre ce vorbesc…am o oglinda care mareste si ieri m-am uitat [ca niciodata !] de peste 10 ori in ea intrebandu-ma daca nu cumva am nasul prea stramb. Gura prea mare. Vreo bubu..ceva. Uitandu-ma in aceasta oglinda [care mareste. am scris ca mareste, da? ok. deci am lamurit cu maritul] mi-am spus si ca aceasta gaura din nas [n.a. am o gaura in nas in care bag mereu cercei prea mari] este cam caraghioasa si nici macar alunita aceasta [n.a. da..am o alunita pe nas] nu e ok.

**

Intr-un final mi-am dat seama :) ca acest tip de atitudine izvoraste probabil dintr-o suma de framantari personale si [desi m-am „ofticat”. imi cer scuze daca sunt „super DEX agenda” dar nu am nici o problema sa recunosc ca uneori ma „oftic”. asta e..nimeni nu perfect ] atunci poate e nevoie de putin ajutor.

***

So…domnul / doamna limbric daca pot sa va ajut cu ceva ..va rog sa-mi dati de stire. La capatul oricarei probleme e cel putin o solutie. Daca doriti, o gasim impreuna.

O sa fie ok !

Serios !!

Fireste…mai intai va trebui sa imi spuneti in fata chestia cu tramvaiul 14 [banuiesc ca nu e mare branza. e doar un tramvai la urma urmei . nu vorbim despre un depou. ] dar apoi stam de vorba si va garantez ca o scoatem cumva la capat.

Cu drag.

Ps. As avea o sugestie. Nu este tocmai o solutie dar va poate scapa de niscaiva pitici.

BootCamp. Antrenament in aer liber [se elimina astfel plictiseala dintr-o sala si privirile curioase din jur] in comuna Domnesti, Ilfov.

Sa sti