Întîi a fost autostrada cea relativ nouă, mărginită de nesfîrşitele tufe de leandru înflorite în alb şi roz. Apoi, casele lor îngrijite şi aranjate cu bun-gust sau mai degrabă lipsite de orice prost gust coloristic şi arhitectonic. E acea atenţie acordată amănuntelor care, însumate, aduc tihna şi confortul unei locuiri. Mi-am zis că sînt oameni care ştiu nu doar să-şi trăiască clipa, ci şi să-şi amenajeze traiul pe termen lung. În urmă cu cîţiva ani, descoperisem pe o insulă cît de precis e orarul autobuzelor. Acum aveam să redescopăr şi cît de mult şi conştiincios muncesc angajaţii unui hotel. O femeie de serviciu (toate erau localnice, nu imigrante) ştergea, în fiecare dimineaţă, fiecare masă de pe terasă, urmînd strict o procedură care-l obosea pînă şi pe privitor. Folosea trei cîrpe diferite cu substanţe diferite şi nu se oprea pînă cînd nu freca de cîteva ori întreaga suprafaţă (care oricum lucea chiar înainte să fi fost ştearsă), picioarele şi porţiunile de dedesubt. De acelaşi tratament beneficiau dalele de piatră, pontoanele de scîndură şi întreaga curte a hotelului. Piscinele erau curăţate cu minuţiozitate, iar plaja hotelului, îngustă şi pietroasă de felul ei, fusese acoperită cu nisip adus din altă parte. Pentru confortul turiştilor, la intrarea în mare fusese amenajată o potecă din saci de nisip, pînă mai în larg, acolo unde fundul devenea nisipos de la natură. Lucrări impresionante, încă neterminate, se făceau pentru consolidarea falezei friabile. Muncitorii (localnici şi ei) lucrau cu sîrg, în ciuda temperaturilor caniculare, închizînd mii de bolovani într-un fel de cuşti de fier, încercînd să-şi mulţumească supraveghetorul, un fel de Hephaistos care urmărea cu severitate desfăşurarea operaţiunii. Şi aş mai spune că femeile care făceau curat în cameră nu au vrut să primească bacşiş, părînd chiar deranjate de un aşa gest.

DE ACELASI AUTOR Pres