„Cred că acum o sută de ani, oamenii erau mult mai mulţumiţi de vieţile lor decît sînt acum. Ciudat, pentru că acum există mult mai multe motive să fii mulţumit de viaţa ta decît acum o sută de ani. Trăim mai mult şi mai bine, călătorim mai mult şi mai cuprinzător, cunoaştem mai multe, lumea s-a deschis spre individ şi individul spre lume, a fi în lume este, aşadar, mult mai plăcut şi mai puţin periculos acum decît era cu o sută de ani în urmă – experienţele vieţii sînt, în general, mai deschise spre trăire în toată vastitatea lor, iar mulţimea de prejudecăţi care s-au spulberat în ultimele trei generaţii lasă mintea şi sufletul să guste şi să priceapă mai din plin lumea. Atunci, de unde nemulţumirea pe care o aud peste tot? De ce sînt acum cu mult mai mulţi oameni care se plîng de viaţa lor decît erau acum un veac? Am impresia că au evoluat mult, foarte mult chiar, instrumentele şi rigorile după care ne măsurăm mulţumirea în viaţă.
DE ACELASI AUTOR Ambasadorul Poveste de Crăciun România altfel. Impresii Răzbunare şi paceInstrumentele şi rigorile, am zis. Am zis bine. Uite, mulţumirea în viaţă se calculează acum mult mai sofisticat decît se calcula în 1902, mai ales la nivelul mediu al societăţii, acolo unde se află cei mai mulţi oameni. De aia rezultatul este deprimant. Ah, şi savantul ăsta – cum îl cheamă? – care spune că media IQ a crescut cu trei procente pe deceniu, adică (o spune omul direct, cu subiect şi predicat, aproape că citez din el) acum o sută de ani media IQ a lumii era cu 30% mai mică decît cea de-acum. Oamenii, deci, erau mai proşti. Şi mai mulţumiţi. Sau noi sîntem mai proşti pentru că sîntem mai nemulţumiţi? Nu zic fericiţi, căci fericirea e ceva mai complicat decît mulţumirea şi tocmai că nu vreau să complic şi mai mult lucrurile. Eu vreau să le simplific. Eu nu vreau să scriu niciodată despre fericire sau nefericire, aşa cum s-a tot s
