Cea mai veche mănăstire din Ţara Românească, lăcaş care s-a păstrat până astăzi, este Tismana. Acolo a vieţuit Nicodim (1320-1406), ocrotitorul Olteniei.
Prima mănăstire din Ţara Românească, funcţională şi azi, a fost ridicată la Tismana, între anii 1375 şi 1378. Lăcaşul este situat la 40 de kilometri de Târgu-Jiu, lângă Carpaţi. Ctitoria aparţine domnitorului Radu I (1377-1383), iar iniţiativa, călugărului Nicodim (circa 1320-1406), canonizat de Biserica Ortodoxă Română.
În căutarea locului „la Pişători"
Legenda ctitoririi mănăstirii s-a transmis de-a lungul secolelor, de la o generaţie la alta de călugări. În prima jumătate a secolului al XIX-lea, ieromonahul Ştefan a consemnat-o într-un volum. Conform tradiţiei, inspirat de Dumnezeu, Nicodim a pornit în căutarea unui loc aflat în apropierea unei cascade („la Pişători"), undeva la „întâlnirea" apelor Motrului şi Jiului. „Şi străbătând aci toată pustietatea acelui loc şi găsind aci un deal cu isvoare de apă vie, şi socotind Sfântul că acela poate să fie locul, ce i s-a zis prin descoperire, adică la Pişători, s-a sălăşluit aci, unde i s-a părut a fi locul bun de mănăstire. (...) S-a apucat a curăţa locul de pădure şi a-şi face mai înainte chilie pentru şezut. Şi şezând aici Sfântul în puţină vreme a pus şi vie, apoi când a început a se apuca, pentru a zidi şi aci sfântă mănăstire cu ogradă împrejur, iarăşi i s-a făcut vestire prin descoperire dumnezeiască" (Ştefan Ieromonahul, Viaţa Sfântului Nicodim, Craiova, 1935).
Numai că Nicodim alesese greşit locul. Domnul i s-a arătat din nou, în vis. A mers mai departe, pe apa Jiului, în sus, spre munte. S-a mai înşelat o dată, când a ales Valea Aninoasa, „după moşia Vălari". Într-un final, a ajuns la Tismana, un „râu cu apă vie". Însoţit de un copil din satul Gropşani, Nicodim a găsit locul mult căutat. Descoperise cascada şi stânca S
