Această egalitate dintre copii se reflectă în toate drepturile (şi/sau obligaţiile) dintre părinte(i) şi copil(i). Spre exemplu, în raporturile de moştenire, în cazul în care ar veni la moştenire doar copiii defunctului, moştenirea se va împărţi între aceşti copii în mod egal.

Astfel, atât copilul din afara căsătoriei (sau adoptat) va avea o cotă egală cu a copilului din căsătorie. Însă, trebuie precizat că această egalitate se reflectă în ce priveşte relaţia cu părintele biologic, deoarece un copil din afara căsătoriei nu ar putea moşteni soţia tatălui său (sau soţul mamei sale). În acest ultim caz, copilul din căsătorie îi va moşteni pe ambii soţi ca urmare a legăturii de rudenie cu amândoi. Excepţia există totuşi, în cazul copilului adoptat de ambii părinţi, când practic se nasc raporturi de rudenie între ambii soţi şi copil (iar copilul adoptat va moşteni ambii soţi).

Un alt exemplu în ce priveşte egalitatea, poate fi indicat cu privire la obligaţia de întreţinere.

Astfel, părintele este obligat a participa la cheltuielile copilului său, indiferent că este din afara căsătoriei, adoptat sau din căsătorie. Ca atare, chiar dacă părinţii nu sunt căsătoriţi, tatăl copilului este obligat în a participa la cheltuielile cu privire la creşterea, educarea şi dezvoltarea copilului său.

Primele rude chemate la moştenirea defunctului sunt descendetii. În această categorie intră: copiii, nepoţii, strănepoţii, urmaşii acestora la infinit, în linie directă, indiferent de sex, şi fiind fără relevanţă dacă provin din căsătorie sau din afara căsătoriei, în acest din urmă caz cu condiţia ca filiaţia să fi fost stabilită potrivit legii.

Hotărârea judecătorească definitivă, prin care se stabileşte paternitatea copilului din afara căsătoriei, produce efecte retroactive, până la data concepţiei. În consecinţă, de la această dată, copilul conceput are