Cantacuziniştii sunt cei care au luptat, de-a lungul anilor, pentru ca institutul să rămână deschis. Acum, mai sunt doar 600 de cercetători. Înainte de 89, erau peste 1400. Anii grei i-au determinat pe mulţi să plece.
Cei care au rămas însă sunt hotărâţi să meargă până la capăt. Luptă pentru sănătatea noastră, a românilor. Muncesc pe bani puţini dar o fac cu pasiune. Sunt revoltaţi, sunt furioşi, sunt trişi pentru că nu au nicio putere să schimbe lucrurile. Privesc cum institutul Cantacuzino se scufundă. Ei sunt cantacuziniştii, cei care, ani la rând, au încercat din răsputeri să repornească mecanismele singurului institut de seruri şi vaccinuri din ţară. Acum simt că s-au luptat cu morile de vânt.
Maria Damian, şef al Laboratorului de biologie moleculară:
"Am terminat Facultatea de Biologie şi de câte ori treceam pe lângă Institut mă gândeam: Oare voi ajunge vreodată să lucrez la institut?!"
A ajuns, şi mai mult decât atât, a pus bazele laboratorului de biologie moleculară. La puţin timp după ce a a devenit cantacuzinistă, Maria Damian a plecat într-un schimb de experienţă în Franţa, la Institutul Pasteur. De acolo s-a întors cu aparatură şi cunoştiinţe noi. Astfel, cu ajutorul colegilor, de-a lungul anilor, a dotat laboratorul cu aparatură de ultimă generaţie. Priveşte cu nostalgie spre trecut. Ar fi putut să rămână în Franţa, ar fi putut să plece de la Cantacuzino de sute de ori. Nu a făcut-o pentru că mereu a sperat că va fi mai bine.
Că se poate, că o mână de oameni pasionaţi pot scoate din impas Institutul, a vrut să demonstreze şi Doris Ionescu. A avansat repede pe scara ierarhică.
"Eu lucrez din 2002 când am venit ca rezidentă, în anul 2008 am fot numit medic specialist, iar din 2010 sunt şefa laboratorului de analize medicale. Am fost plecată trei ani la Bruxeles şi am lucrat ca voluntar p
